Avocatul Doru Viorel URSU, ex-ministru de interne în primul guvern post decembrist-Petre Roman, a strâns ieri, 12.03.2014, în sala Pictor Aurel Băeșu din municipiul Fălticeni, un public numeros, dornic să afle elemente noi despre Revoluția din 1989, prin prisma unui om care a studiat îndeaproape evenimentele.
Cercetările făcute de Doru Viorel URSU au fost puse cap la cap și publicat în cele două cărți din ciclul “Sânge și carne de om” – Drama unui minister și Acvariul groazei, care au fost lansate și prezentate ieri fălticenenilor.
Cine este Doru Viorel URSU
S-a născut pe 1 martie 1953, la Drobeta-Turnu Severin, și este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității București.
Și-a început activitatea profesională ca procuror în cadrul Parchetului Sectorului 2, iar în anul 1980 devine judecător la Tribunalul Militar București. În ultimul an al comunismului, 1989, devine președintele Tribunalului Militar și, în această calitate, la începutul lui 1990 primește dosarul Nicu CEAUȘESCU.
Pe 16 iunie 1990 este numit ministru de interne în guvernul Petre ROMAN, demnitate pe care o ocupă până pe 16 octombrie 1991, când este revocat și, ulterior, numit secretar de stat în Ministerul de Externe.
În mandatul 1992-1996 este deputat de Argeș din partea PD și membru al Comisiei de Control a SRI.
În anul 1997 își dă doctoratul în Drept Penal și devine conferențiar universitar.
Se retrage din viața politică și universitară și devine avocat în București.
Este căsătorit din 1979 și are 3 copii.
Despre numirea sa în funcţia de ministru de Interne (14 iunie 1990 – 16 octombrie 1991) în guvernul Petre Roman, Doru Viorel Ursu a declarat la un post TV în urmă cu cîţiva ani: “Dimineaţa am plecat cu metroul. Apoi m-a luat o maşină neagră până în Piaţa Victoriei, m-au dus în cabinetul lui Petre Roman şi mi-au zis: «Ne-am gândit să vă numim ministru de Interne al României. În aceste momente pentru România, nu ar fi de dorit să refuzaţi!».
Ce timing, ce oportunitate, ce ţară! Mergi cu metroul ca tot omul şi, la gura lui, a metroului, te ia o maşină neagră şi ajungi ministru. Aşa a păţit şi Petre Roman, mai ţineţi minte ce declara? Ieşise şi el la Revoluţie, ca tot revoluţionarul, în pulover roşu, studenţii din alai l-au împins în balconul comitetului central şi a doua zi era prim-ministru.
Apropo de maşina neagră. Eu ştiam că în anii ’50 ai veacului trecut maşina neagră, condusă de bunicii social-democraţilor de azi, îi lua pe liberali şi pe ţărănişti din Piaţa Victoriei şi îi ducea – numai dus – la Sighet.