Antologia cititorului de poezie (35): NEGOCIERE

            Mihai CODREANU este autorul sonetului “Ţepeş-Vodǎ”, antologat în ediţia nr.34. Mulţumim comentatorilor rubricii : lui Marian, pentru şarjele amicale (“de-al meu aspect/ fǎcea sǎ mor”) şi Elenei ANDREI, multiplei câştigǎtoare a ediţiilor anterioare, pentru semnul de întrebare (“totuşi este trist în lume !”) plasat dupǎ numele lui Garabet IBRǍILEANU, critic din acelaşi cerc, al “Vieţii româneşti”, cu sonetistul.

 

De aceastǎ datǎ, vǎ veţi delecta cu versurile unui poet nǎscut la Londra în 1931, care “întruchipeazǎ desǎvârşit ideea englezeascǎ de poezie”(Martin DODSWORTH – “Guardian”,1987). Convertit la spiritual metafizic de William EMPSON, autor al subtilei cǎrţi “Şapte tipuri de ambiguitate”, acesta a înţeles cǎ e posibil “sǎ se scrie o poezie care pe paginǎ sǎ parǎ de la început dificilǎ şi inteligentǎ, dar care sǎ aibǎ de fapt un centru de emoţie considerabilǎ în lǎuntrul ei”. Desigur, numele autorului englez contemporan nu va scǎpa comentatorilor noştri avizaţi ! Deci :

 

35. NEGOCIERE

 

În aceeaşi zi, Bǎtrânul Vulpoi primeşte

Înştiinţarea cǎ şi-a depǎşit contul în bancǎ,

Şi o notǎ de platǎ la gaze de 3,69 lire.

 

Zece zile mai târziu, Întreprinderea de Gaze îi scrie din nou, cu roşu : “Am

Fi recunoscǎtori dacǎ…”. Bǎtrânul Vulpoi aşteaptǎ.

 

Douǎ sǎptǎmâni mai târziu, Întreprinderea de Gaze scrie, tot cu roşu, câteva

Fraze subliniate: “Cu pǎrere de rǎu, dacǎ nu achitaţi în

Şapte zile, tǎiere gaze, plǎtiţi reinstalare”.

Cu semnǎtura Inspectorului contabil dedesubt.

 

Şase zile mai târziu, Bǎtrânul Vulpoi redacteazǎ cu grijǎ o scrisoare:

“Vǎ mulţumesc, scuze pentru neplǎceri,

Nu vreau sǎ vǎ creez greutǎţi, mǎ întreb dacǎ

Suma poate fi achitatǎ în rate, f. recunoscǎtor, Al dvs. etc.”.

 

Trece o sǎptǎmânǎ,

Bându-şi cafeaua fǎcutǎ pe plita cu gazele netǎiate,

Bǎtrânul Vulpoi citeşte : “Cu regret vǎ înştiinţǎm, de regulǎ

Nu se plǎteşte în rate o sumǎ atât de micǎ,

Nu ne rǎmâne decât sǎ dispunem, termen cinci zile,

Tǎiere gaze, dacǎ nu plǎtiţi, Dictat de Inspectorul contabil

Şi semnat în absenţa sa de…”.

 

Mai trec patru zile, iar Bǎtrânul Vulpoi scrie : “Mulţumesc rǎspunsul dvs. amabil,

Vǎ reamintesc (ceea ce nu e adevǎrat) cǎ aţi avut bunǎvoinţa de a-mi permite

Plata în rate, altǎ împrejurare, câţiva ani în urmǎ,

Sumǎ comparabilǎ, eventual consultaţi registrele, recunoscǎtor

Dacǎ aţi face-o, regret întârzierea produsǎ,

Doresc doar rezolvare urgentǎ”.

 

Întreprinderea de Gaze scrie peste o sǎptǎmânǎ, neţinând seama de asta :

“Tǎiere gaze în caz cǎ…”. Bǎtrânul Vulpoi revine :

“Îmi permiteţi sǎ atrag respectuos atenţia asupra scrisorii mele din,

Posibil reţinutǎ poştǎ, posibil încrucişat drum cu a dvs. din,

Scuze pentru deranj. Al dvs. etc.”.

 

“Cercetat registrele – Întreprinderea de Gaze douǎ sǎptǎmâni mai târziu –

Nu gǎsit precedent în cazul dvs., nu obişnuim rate sume mici,

Insistǎm achitare imediatǎ, contrar mǎsuri,

Tǎiere gaze, recuperare sumǎ

Prin acţiune juridicǎ. F. sincer, Al dvs. Inspector contabil”

– Semnat personal.

 

Atunci, întristat, Bǎtrânul Vulpoi scrie un cec de 3,69 lire,

Omite (dinadins) sǎ-l semneze,

Şi-l expediazǎ cǎtre Întreprindere.

 

Dupǎ opt zile, cecul îi este returnat :”Pentru semnǎtura dvs.,

Sincer, Al dvs.”. Bǎtrânul Vulpoi aşteaptǎ.

 

O lunǎ mai târziu : “Se pare cǎ nu am primit cecul

Pe care trebuia sǎ-l semnaţi,

În atenţia dvs.”.

 

De-acum e iarnǎ şi gazul pâlpâie în sobǎ.

Vuieşte Marea Nordului sǎ-şi încǎlzeascǎ pe plitǎ

Bǎtrânul Vulpoi supa compusǎ dintr-o conservǎ de tocanǎ irlandezǎ.

Aprinde boilerul, umple cada de baie.

O toropealǎ plǎcutǎ-l cuprinde. Îşi scrie numele în partea de jos a cecului,

(Care va veni înapoi “trimis la debitor în nouǎ zile”.)

Dupǎ ce l-a pus la cutia poştalǎ, gǎseşte sub uşǎ factura pentru urmǎtorul trimestru.

 

antologie alcǎtuitǎ de

Todirel CǍLUGǍRIŢA

 

Ziarul de pe Net