De fiecare dată când ne întâlneam, şi nu erau rare momentele, îl luam pe ton glumeţ cu Salut, şauăre ! ( în tălmăcire aproximativă Salut, băieţel ! ), iar el îmi dădea invariabil replica Să trăieşti, române ! Sporovăiam despre subiectele din ziare, îl lăudam pentru titlurile care făceau interesante chiar şi găinăriile de duzină, mai vorbeam de cunoscuţi şi ne despărţeam de obicei grăbiţi, chemaţi de alte treburi, fără să ne mai strângem măcar mâinile. Ultima dată, pe la jumătatea săptămânii trecute, chiar i-am promis că voi face tot posibilul să ne vedem pentru a sta mai în tihnă la o parolă. Nu am mai avut prilejul…
Moartea a venit prea repede pentru prietenul Mugur Geu, chiar dacă oarecum anunţată… L-am condus pe ultimul drum alături de familie, de prieteni sau, pur şi simplu, de necunoscuţii care i-au citit rândurile aşternute cu talent în ziar. Un talent care l-a făcut să creadă, probabil, că se poate pune de unul singur la trântă cu viaţa, un talent care, cine ştie, l-a lăsat pradă exceselor…
Regretele nici nu îşi mai au rostul acum, rămâne în urmă durerea pe care vreau să o acopăr cu amintiri frumoase. Cu momentele în care Mugur deborda de optimism, cu cele în care se ţinea de glume şi cu clipele în care îmi plăcea doar să-l ascult.
La plecarea de la biserică trec prin parcul prin care ne întâlneam deseori. Fac ochii roată şi aştept să apară pentru a-i spune, ca de obicei, fără să-l supăr, Salut, şauăre ! Degeaba…
TEODOR PUŞCAŞU
Sursa foto: www.clementmedia.ro
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Prea devreme a plecat…