1 Mai ( fost ) muncitoresc !
de TEODOR PUŞCAŞU
Marea sărbătoare a tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, cum era denumită în comunism, a reprezentat astăzi prilej de vacanţe ( pentru cine are posibilităţi ), de sejururi la părinţi ( pentru cei din categoria opusă ), de grătare şi bere ( pentru cei care stau bine cu stomacul ) sau de simple aduceri aminte ( pentru cei care nu s-au ramolit chiar cu totul ). Evident, la Fălticeni nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de senzaţia de relaş care parcă dă cu tifla campaniei electorale anemice.
Cu mai bine de un sfert de veac în urmă, ziua de 1 Mai începea cu obişnuita şedinţă de partid cu sala plină care scotea în evidenţă nu numai istoricul sărbătorii, ci şi unitatea de monolit a partidului, importanţa activităţii tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu ( deveniţi mai târziu “odiosul dictator şi sinistra sa soţie” ) şi marea frăţie a partidelor comuniste ( cărora le-a pus capăt Gorbaciov fără mari resentimente ).
După folosirea în exces şi fără resentimente a limbajului de lemn se impunea o masă tovărăşească, evident pe ierarhii sociale. Directorii, ştabii de partid şi apropiaţii se ospătau la „Dumbrava”, la „Stânişoara” sau la cabanele de la munte, în timp ce muncitorii şi intelectualii de rând făceau consumaţie la “Turist”, „Nada Florilor”, „Băncuţa” şi la „Dumbrava minunată”. Ce vremuri, unele locaţii sunt acum oale şi ulcele…
Dacă era vreme frumoasă aveai două variante principale : te tolăneai pe scaunele de fier ale teraselor sau, mai odihnitor, pe păturică, la umbră, alături de nelipsita bere la litru de Solca sau Suceava. Nu lipseau chiftelele pe care, pe la finalul anilor 80, trebuia să le cumperi obligatoriu o dată cu berea, dar şi tablele, cărţile de joc şi eventual mingea şi paletele de tenis. Partidele erau întrerupte doar de coada la care trebuia să te încolonezi ordonat ( mai tineţi minte celebra solicitare „Daţi numai câte o bere, să ajungă la toată lumea” ? ), chiar dacă unii mai cunoscuţi prin târg îţi scoteau păr alb deoarece treceau în faţă. Buna dispoziţie şi antrenul erau asigurate de casetofoanele din care răsunau Corina Chiriac, Dan Spătaru, Mirabela Dauer, Gică Petrescu, dar şi Bonney M şi Abba, doar 1 mai era o sărbătoare internaţională…
Ziua trecea repede, cu glume, bancuri, voie bună şi tot felul de licori. Cei mai creduli erau chiar convinşi că toată consumaţia este achitată de sindicat sau de conducerea întreprinderii ( oricum nu era mare diferenţă… ), doar că la final de lună se trezeau cu o retragere de bani mai consistentă decât cea pentru echipa de fotbal cu care erau obişnuiţi. Dar asta nu era o problemă, doar fiecare se simţea bine de 1 mai împreună cu colegii !
Chiar uitai pentru câteva ore că acasă nu ai apă caldă decât sâmbătă, că butelia se termină şi trebuie să aştepţi tichetul de luna viitoare, că dimineaţă vei ţine coada la lapte şi unt. Te gândeai cât eşti de norocos că ţi-ai montat amplificator la antena de ruşi, că ai mai făcut rost de o canistră cu benzină şi că părinţii te-au chemat să tăiaţi pe ascuns un viţel.
sursa foto: www.supravietuitor.wordpress.com
