„Cine n-are bătrâni, să şi-i cumpere!” sună un vechi proverb românesc, dar am constatat că aceste vorbe de adâncă înţelepciune nu sunt meritul exclusiv al poporului român, iar deschiderea către diverse surse de informare pe care ţi-o poate oferi internetul, ne dezvăluie că aproape fiecare naţiune de pe această planetă deţine un portofoliu bogat de cunoştinţe şi de vorbe povăţuitoare, asemeni românilor. De fapt, acum ne este greu să ne imaginăm că şi în trecut lumea avea schimburi culturale intense, iar unele proverbe şi zicători au străbătut Globul, considerându-se, la un moment dat, ca fiind din resursa proprie a unui popor sau altul. Există o universalitate a înţelepciunii răspândită chiar din vremuri antice, greu de imaginat azi, când, din două click-uri de mouse, îţi extragi orice informaţie de pe internet, aproape instantaneu. Dar tocmai facilităţile de azi, recurgând la tehnologie, ne oferă posibilitatea (re)descoperirii existenţei unei memorii colective universale, plină de înţelepciune. De unde vine, cum s-a răspândit? Răspunsuri putem formula, dar cert este că doar valorile spirituale puternice au putut răzbate uitării timpului, peste mediocritate.
Nu ştiu dacă tocmai acesta-i proverbul ce l-a motivat pe Vadim Dolinsky să-şi extragă sursa de inspiraţie pentru picturile cu temă dualistă din activitatea creaţională a monştrilor sacri ai picturii universale, dar cu certitudine lucrările sale dezvăluie un respect deosebit către compoziţiile plastice ale acestora. De altfel, nu-i nici primul şi nici ultimul artist ce se inspiră din universalitate. Doar că, la Domnia Sa, filtrul creaţional nu generează lucrări, numite generic „reproduceri”, ci sunt realizări noi, metamorfozate, amplasate într-o evidentă zonă de originalitate. Asemenea abordări nu sunt unice la artiştii de stil dualist, dar Vadim dezvăluie o pasiune puternică pentru acest domeniu reuşind să-şi construiască un portofoliu bogat de asemenea lucrări.
Abordarea dualistă din arta plastică a lui Vadim Dolinsky i-a adus un respect deosebit a obştei locale din oraşul său natal, Tomsk (Rusia), iar aceasta s-a concretizat, în anul 2003, sub forma unui premiu oferit de administraţia oraşului pentru întraga sa activitate culturală. Este un om de cultură complet, abordând cu succes atât domeniul artelor plastice (14 expoziţii personale), cât şi domeniul poeziei şi prozei. Este membru al Uniunii Creative a Artiştilor Plastici din Rusia, fiind un absolvent al Şcolii de Arte Plastice din localitate. Este de remarcat că de la naştere (1969) şi până în prezent, Vadim este un prizonier voluntar al oraşului Tomsk, primind şi dăruind oraşului recunoştinţa şi energia sa.
Nu o să putem cuprinde doar în câteva rânduri întreaga operă dualistă abordată de acest pictor, dar nici nu putem să nu amintim de preluări după celebre lucrări precum cele ale lui Da Vinci, Rubens, Velasquez, Rembrandt, Caravaggio, El Greco, Cezanne, Renoir, Delacroix, Durer, Van Gogh, Gauguin, Dali şi chiar Picasso.
Deşi nu am găsit în mod expres un nume acordat de autor acestei lucrări, este însă evidentă trimiterea către celebra lucrare a lui Caravaggio: „David şi Goliat”. Remarcăm aceiaşi preocupare pentru realizarea dramatismului scenei, specifice artistului italian. De altfel, Caravaggio recurge la folosirea clar-obscurului, introducând contraste puternice cu efect asupra accentuării dramatismul scenelor, fiind unul din artiştii de sec. XVII cu cea mai mare forţă expresivă, reducând la tăcere pe majoritatea artiştilor contemporani, reprezentanţi ai curentului manierist roman târziu. Realismul său brutal este prezentat cu toată forţa şi în această lucrare, artistul evocând scena biblică reprezentând confruntarea dintre păstorul David, reprezentant al israeliţilor, şi uriaşul Goliat, campionul filistenilor, acesta din urmă fiind doborât cu o piatră şi dacapitat cu propria-i spadă. Evenimentul duce la victoria armatei Israelului, David devenind rege, scena surprinsă de Caravaggio fiind cea a decapitării uriaşului, tocmai pentru imortalizarea unui moment de maxim dramatism. În ce masură reuşeşte şi Vadim Dolinscky să ceeze aceiaşi stare, rămâne ca privitorul să aprecieze şi să judece, dar trebuie ţinut cont şi de efectul imaginii de ansamblu ce s-a dorit a fi figurat prin această lucrare. Dacă privitorul are revelaţia figurii lui Caravaggio, atunci demersul artistic se poate considera reuşit.
Urmărind întreaga colecţie de lucrări de stil dualist a lui Vadim Dolinscky, remarcăm în mod clar preocuparea pentru pictura universală din care şi-a extras sursa de inspiraţie şi pentru care are o adâncă consideraţie. Recunoştinţa faţă de măestria acestor artişti este cât se poate de evidentă şi se dezvăluie prin fiecare tablou realizat. Fiecare creaţie a sa este o odă adusă culturii universale, un cântec zugrăvit în ritmuri de penel pentru partiturile descrise cândva de alte peneluri. Dacă ar fi să-i adunăm într-o galerie lucrările de stil dualist, am putea lesne să trasăm o istorie a artei plastice universale. Iar dacă vi s-ar părea că lista ar fi neterminată, cu siguranţă găsim s-o completăm cu tablouri de abordare similară a artiştilor contemporani ce şi-au însuşit abordarea duoscopică ca preocupare permanentă în demersul lor artistic. Dacă multe muzee din lume îşi doresc să prezinte o istorie a artei universale, ce ar fi dacă această istorie ar fi prezentată prin tablouri în acest format dualist? Cu siguranţă Vadim Dolinsky ar avea un loc privilegiat în această galerie!…
Gabriel Todică