RĂGAZ POETIC
de Cristina BĂRĂSCU
Ai crede?
Ai crede, că-n firea lucrurilor, ce este vechi ramâne mut,
Şi ce-a durut s-a şters de mult,
Şi totul într-un fir de nea s-a rupt?
Dar stai… se mişcă-n cerc idei ca fluturi, şi ţes o mare-n cer,
Alunecă uşor prin alte rânduri şi-ajung în golul în care parcă au fost ieri!
Uimite, ele însele se cheamă şi forfotesc într-un cuvânt,
Să doară locul sufletului de unde au zburat râzând!
Uitare… dulce, când vii să mângâi al meu colț de nor,
Aruncă-mi alb in suflet şi răcorește-mi-l de dor!
Drumul Toamnei
Se joacă toamna-n nouri,
Şi în culori se-nchide,
Lumina se coboară încet prin draperii.
Tăcerile şi nopţile încep a se aprinde, şi-a creşte in vis de fantezii…
Miroase a frunze moi, ca focul colorate,
Se mişcă repede lumina-n sus,
Târziu, e noapte, doar îngerii par că ascultă cum soarele aleargă la apus!
