Săptămâna aceasta, a fost trântit, pentru a treia oară, proiectul de hotărâre prin care primarul profesor de educație, fizică și sport Cătălin COMAN urmăreşte să transforme parcul abandonat din spatele Bibliotecii municipale în loc de joacă al elevilor de gimnaziu, pentru o perioadă de un an. Un nou loc de joacă poate fi o idee bună. Să vedem dacă modul în care se preconizează materializarea ei este corect. Să ne întrebăm de ce se încăpăţânează primarul să tot pună pe tapet acest proiect. Şi de ce opoziţia, rămasă în şapte după „curăţarea” de cei doi traseişti, Sburlea şi Arteni, insistă să-l respingă.
În februarie 2013, primarul ne declara că parcul respectiv ar putea fi vândut: „La bibliotecă sunt, probabil, foarte mulţi care vor terenul acesta din spate, care este în buricul târgului… Biblioteca are nevoie de reabilitări, partea din spate se dărâmă, la un cutremur mai mare o adunăm de pe jos”. Expresivă formulare, dar atât… Să se fi estimat, între timp valoarea suprafeţei respective de teren, de 792 metri pătraţi, care, prin înmulţirea cu lejera sumă de 40 euro/m.p. (comparativ cu 31,5 euro/m.p., sumă fixată de o expertiză recentă pentru un teren dintre blocurile de pe strada „2 Grăniceri”), ar fi condus la suma de 31.680 euro, exclusiv „parandărătul”?
În orice caz, edilul şi-a schimbat planul iniţial, susţinând – în şedinţa de consiliu din 29 august 2014 – că „Acest teren din domeniul public, din spatele bibliotecii, nu are nicio întrebuinţare, nu construim nimic, îl împrejmuim cu gard, la fel ca la celelalte locuri de joacă. Noi vom toaleta copacii, iar acel loc va fi disponibil pentru…activităţi extraşcolare, cercuri, activităţi distractive”. Ştim că la toaletări administraţia publică locală este foarte pricepută. Ca urmare, municipiul nostru are cel mai putin spaţiu verde dintre toate oraşele judeţului.
Deşi Legea nr.247/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane şi normativele UE prevăd ca, până în anul 2013, oraşele din orice ţară europeană ar fi trebuit să deţină minimum 26 metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor, din raportul Primăriei municipiului Fălticeni, transmis în 2011 la Agenţia pentru Protecţia Mediului, rezultă că fălticenenii aveau doar 6 mp de fiecare. Prin urmare, la o populaţie de 24.619 locuitori, ar fi necesare 64 de hectare ocupate cu parcuri, insule de verdeaţă, zone de agrement, versanţi împăduriţi, perdele forestiere… Iar acestea nu pot fi obţinute ciuntind Parcul Prefecturii sau intrând cu buldozerele în Parcul „Nada Florilor”, aflat într-o zonă ocrotită, cuprinsă în Situl Natura 2000, chiar dacă să facem „ceva frumos”. Şi nici transformând părculeţele în locuri de joacă.
Şi măcar dacă transformarea s-ar preconiza a fi definitivă. Dar se vrea a se toaleta acel pâlc de arbori numai pentru a se cheltui, anul acesta, o sumă sosită cu dedicaţie în conturile Şcolii gimnaziale „Al.I.Cuza”, şcoală care deţine două terenuri de joacă, unul în spatele clădirii de vizavi de maternitate, celălalt în spatele clădirii de vizavi de sediul (vechi!) al Judecătoriei. Başca o sală de sport, ce-i drept improvizată într-una din clase. Însuşi primarul spune că: „…e o chestiune temporară… Dacă bugetul de anul viitor ne permite…curtea şcolii se va extinde spre strada Nicolae Bălcescu şi vom putea…să mutăm acel loc de joacă din spatele bibliotecii, acolo”.
Această „mişcare” de na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie ar putea ascunde şi altceva. După cum v-am relatat la momentul respectiv, în anul 2013 s-au alocat în mai multe rânduri fonduri pentru locurile de joacă. Mai întâi s-au aprobat, din banii contribuabilului, 400.000 lei, reprezentând valoarea iniţială a celor 8 locuri de joacă amenajate (8 x 50.000 lei). La o altă şedinţă, primarul şi-a amintit că sunt necesare şi pavele cauciucate, a căror achiziţie şi montaj a mai necesitat 45.000 lei. De asemenea, de parcă în Fălticeni s-au inventat locurile de joacă şi nu s-ar fi ştiut din capul locului ceea ce ar trebui să se achiziţioneze, s-a descoperit că sunt necesare camere de supraveghere, fapt ce a mai scos de la buget 26.050 lei. Am calculat atunci că ar mai fi fost necesară suma de 75.000 lei, cheltuită cu celelalte lucrări de amenajare (împrejmuire, reparare, balastare, montaj) pentru ca licitaţia să fi fost obligatorie.
Cheltuielile ”neprevăzute”, adăugate de la început la leagăne şi la tobogane, ar fi majorat valoarea investiţiei până la pragul la care s-ar fi declanşat procedura de licitaţie, şi aşa ridicat de Guvernul Ponta la 30.000 euro pentru produse şi servicii şi la 100.000 euro pentru lucrări, exclusiv TVA (prin actul normativ de modificare a legii achiziţiilor publice).
Şi iată că acum mai apare un loc de joacă în cărţi. Care „ nu cred că…trebuie să facă parte din disputa politică”. Dar, cu toate acestea („O să transmitem elevilor de la Şcoala gimnazială Al.I.Cuza că anumiţi consilieri nu vor un loc de joacă”, spune Cătălin COMAN), administraţia locală îşi exprimă, clar, intenţia de a introduce politica în şcoală şi de a-i pârî pe consilierii Alianţei Creştin-Liberale care gândesc altfel decât el.
Nu ştim de ce n-a introdus politica, inclusiv al unui nou loc de joacă, la Grădiniţa „Lizuca”, spre exemplu, unde curtea pare a fi amenajată imediat după război, din cauciucuri donate de părinţi, vopsite în alb-roşu, şi din mormanul de fiare care a mai rămas din industria zonei…
Todirel CĂLUGĂRIŢA
Ziarul de pe Net
