Reţeta „cum să ieşi din insolvenţă fără a plăti datoriile” este aplicată cu succes la Fălticeni, unde baronii bălţilor ce au fost administrate iniţial de Piscicola S.A. Fălticeni au reuşit să lase cu buza umflată până şi fiscul, în procesul de faliment controlat al societăţii cu capital majoritat de stat.
Controlat şi sprijinit de un ordin semnat de ministrul Agriculturii din 2003, Ilie SÎRBU, nepublicat în Monitorul Oficial, de întocmirea unor Certificate de atestare a dreptului de proprietate în care a fost înscrisă şi Cabana „Nada Florilor” (sub ochii indiferenţi ai primarilor urbei, care au preferat defrişările în zonă), dar şi terenuri de sub diguri, pentru care existau deja titluri de proprietate (cu sprijinul preşedintelui Consiliului Judeţean Gavril MÎRZA şi al Direcţiei Agricole, al cărei director executiv de atunci este subprefectul de-acum Atanasă NISTOR, fost coleg cu deputatul Ioan STAN în Consiliul de administraţie al societăţii piscicole şi consătean cu piscicultoarea Lili Victoria MELINTE, nou-angajată la Muzeul Apelor, dar nu atât de nouă încât să nu fi trebuit să depună, pentru ANI, o declaraţie de avere). Între timp, nici prefectul Ioan CUŞNIR nu pierdea vremea, el fiind ocupat să se dezică, în instanţă, de propriile hotărâri ale Comisiei judeţene de fond funciar, în lipsa proprietarilor (pe care-i sfătuia, în octombrie 2003, să încheie contracte de arendă) şi a comisiilor comunale de fond funciar din patru localităţi (Rădăşeni, Bosanci, Horodniceni şi Moara). Iar, ca şi beneficiarul acestor manevre oculte să aibă un rol, acesta a semnat un Contract antedatat în anul 2004, înregistrându-l inclusiv la Compania piscicolă din Bucureşti cu două luni înaintea semnării contractelor de arendă, deci în august 2003, ca pentru a nu le mai recunoaşte niciun drept arendatorilor.
Activitatea pe iazuri a fost continuată de firma-căpuşă Pescoliv S.R.L. în care piscicultorul-şef Flaviu MELINTE, soţia sa, fina sa şi câţiva foşti şefi de fermă sunt acţionari, alături de o persoană din Iaşi, utilizată (pesemne) drept paravan pentru ca o parte din venituri să se scurgă spre mărimile zilei. Cetăţenii care deţin titluri de proprietate ce n-au fost anulate şi, în plus, au obţinut recunoaşterea drepturilor asupra terenurilor agricole-amenajări piscicole prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au semnalat public instituţiilor statului aspecte legate de „finanţarea netransparentă a campaniilor electorale, dat fiind înaltul potenţial de şpagă al terenurilor noastre, greu cuantificabil (nimeni nu poate număra peştii)” (M.Of., II, nr.111/25.09.2009). Iată, însă, că la data de 19.03.2013, administratorul MELINTE a depus la Tribunalului Suceava-Secţia civilă, unde s-a format dosarul nr.3798/86/2013, cerere de intrare în insolvenţă, după ce Banca Transilvania obţinuse sechestrarea digurilor şi a clădirilor.
La termenul de săptămâna trecută, din 07.10.2014, judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre intermediară, cu nr.1163/2014, prin care a fost confirmat planul de reorganizare a activităţii debitoarei, fiind fixat şi un termen (02 decembrie 2014) pentru derularea planului, plan alcătuit de administratorul judiciar Doina MUNTEAN, una şi aceeaşi cu lichidatorul PISCICOLA S.A. şi, coincidenţă, fostă funcţionară la Consiliul Judeţean în „epoca Mîrza”. Alte coincidenţe sunt legate de numele judecătoarei care a deschis şi a închis dosarul de faliment, soţie a lui Artene-Petrache, prieten (la acea vreme) al deputatului Ioan STAN.
În urma acestei hotărâri, Nobilul Cavaler Flaviu MELINTE (din Asociaţia Cavalerilor Cruciaţi „Dunărea de Jos” – Galaţi, Prioratul Autonom al României) a înţeles că poate să scoată la vânzare terenurile aflate sub luciul de apă, digurile şi curţile-construcţii şi apa din amenajări. Dar vă voi arăta, în cele ce urmează, că va vinde doar aerul de deasupra bălţilor. Şi aceasta pentru că:
TERENURILE, în totalul a 685 hectare, sunt inventariate în domeniul public al statului, prin Ord.MAA nr.142/1999. Ele urmează a fi transmise comisiilor locale în vederea punerii în posesie a cetăţenilor îndreptăţiţi, potrivit hotărârilor Comisiei judeţene de fond funciar Suceava din 1991, menţinute de instanţele judecătoreşti. În plus, Asociaţia ŞOMUZUL a obţinut anularea hotărârii de atribuire a altor amplasamente sau a despăgubirilor, prin Decizia nr.2135/2009 a Tribunalului Suceava-Secţia civilă. Iar, prin Sentinţa civilă nr.1602/2011 definitivă şi irevocabilă a Judecătoriei Fălticeni, în rejudecare, s-a obţinut obligarea la punerea în posesie pe vechiul amplasament de către autoritatea care are această atribuţie.
La această dată, 635 hectare sunt concesionate de ANPA Bucureşti firmei falite Pescoliv S.R.L., prin acte adiţionale la Contractul de concesiune nr.106/05.06.2006 încheiat iniţial de A.D.S.. Acesta prevede, la pct.7.1.7.:
„Concesionarul nu poate subconcesiona terenul ce face obiectul Contractului”, iar la pct.2.4 şi 2.5 că hotărârile judecătoreşti diminuează redevenţa odată cu diminuarea suprafeţei concesionate.
DIGURILE, curţile şi construcţiile (inclusiv sediul de pe Pleşeşti-Gane şi Cabana „Nada Florilor”) figurau tot în domeniul public, dar au fost vândute sub semnătura preşedintelui-director general al CNAFP Bucureşti Corneliu POPESCU (de loc din Suliţa-Dracşani) către Pescoliv S.R.L. fără a fi dezafectate din domeniul public, deci cu încălcarea Constituţiei, a Legii nr.213/1998 şi a Codului penal (declaraţia pe proprie răspundere a vânzătorului fiind un fals, făcut să-l ajute sa vândă bucăţi din domeniul public, fără licitație). Fostul prefect Sorin Arcadie POPESCU a formulat plângere penală la Judecătoria Fălticeni, iar procurorii de aici şi organele de cercetare penală s-au repezit ca raţa la dude să ancheteze un senator (Corneliu POPESCU, la PP-DD anul trecut), deşi n-aveau competenţa, şi să dea NUP (că doar suntem pe moşia lui STAN). Actualul prefect, Florin SINESCU, care numai independent nu poate fi considerat, judecând după datoria de până în anul 2026 pe care-o are la bancă, a muşamalizat cazul. Doar la cererea Asociaţiei ŞOMUZUL, dosarul penal a luat calea Parchetului de pe lângă I.C.C.J.
În orice caz, referitor la acestea, există un dosar (nr.6650/314/2011) şi pe rolul Judecătoriei Suceava, în care Instituţia Prefectului este, de asemenea, reclamant, ca şi cetăţenii sau comisiile de fond funciar.
Ca o coincidenţă, în preajma încheierii contractelor de leasing imobiliar şi de vânzare-cumpărare, Corneliu POPESCU din Suliţa-Dracşani s-a ales cu un loc de vilă de aprox.10.000 euro (în vremea aceea) la Mălini – Luncile Hartoneasa, într-o companie selectă, din care fac parte „amiralul” Flaviu MELINTE, „fina” Gabriela HOLOTĂ şi, desigur, un şef de poliţie de la Fălticeni, care o fi avut vreo moştenire.
APA din amenajări este furnizată de SGA Suceava şi a fost nevoie de mai multe litigii pentru ca această unitate a ANAR–Administraţia Bazinală de Apă SIRET Bacău să-şi poată recupera de la debitor contravaloarea apei – spre exemplu în dosarul nr.6561/314/2011 al Judecătoriei Suceava.
În concluzie, neavând nici terenul, nici digurile şi nici apa, lui Flaviu MELINTE nu-i rămâne decât aerul de deasupra bălţii, pentru care – nu vă spun de ce! – nu va obţine Certificat de atestare fiscală de la primăriile pe raza cărora se află. Şi nu-i rămâne decât să bântuie prin stufărişurile care sufocă iazurile, din pricina neglijenţei sale, care nu se vede de la Bucureşti (oare de ce?), deşi cetăţenii au semnalat conducerii ANPA că se încalcă anumite clauze ale Contractului de concesiune. Va mai rătăci o vreme prin saramura rezultată din antiderapantul depozitat, fără cap, de Primăria municipiului Fălticeni, sub podul de la Casa Cristea, într-o singurătate din ce în ce mai mare, deoarece crapii s-au retras în munţi, făcând loc peştilor marini, veniţi pe firul apei, via Galaţi, pe urmele marelui piscicultor. Şi, poate, într-un târziu, va renunţa la atestatul de piscicultor de apă dulce şi se va transforma într-un soi de amiral, cu fireturi şi şnururi de la priorat, aflat la mare, desigur, ananghie. Va fi în vremea când deputatul Ioan STAN îşi va fi luat gândul de la iazuri şi ne va devoala, în memorii, metodele prin care au cunoscut falimentul toate intreprinderile pe la care a trecut sau cele prin care a reuşit să construiască, inclusiv din fonduri europene, pe terenul altuia. Care poate fi, la fel de bine, şi statul.
Todirel CĂLUGĂRIŢA
Tîlharii aştia trebuie împuşcaţi fără milă.