Astăzi, 4 noiembrie 2014, la Centrul de Documentare şi Informare, elevii Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni au avut parte de o lecţie de viaţă cu totul neobişnuită. L-au avut ca invitat de onoare pe cel căruia i se datorează cea mai mare parte a fondului documentar a „Galeriei Oamenilor de Seamă”, distinsul cronicar, Eugen Dimitriu, o adevărată bază de date vie ce reţine în memoria sa cele mai mici detalii ale paşilor iluştri de pe uliţele fălticenilor.
Ajuns la vârsta venerabilă de 92 de ani, Eugen Dimitriu impresionează atât prin vigoarea fizică, cât şi prin acurateţea amintirilor sale. Detaliile scormonite din mintea sa sunt de o precizie greu de imaginat, iar memoria numelor şi a genealogiilor personalităţilor fălticenene întrec în exactitate orice evidenţă chiar şi una informatizată. Domnia Sa este, cu siguranţă, cea mai exactă arhivă vie a patrimoniului fălticenean. Trebuie să te naşti cu o astfel de abilitate, iar cronicarul este fericitul posesor al unui asemenea har pe care l-a folosit cu multă generozitate în beneficiul întregii comunităţi. Fălticeniul este locul în care s-a simţit ca acasă, locul pe care, cum singur spunea, l-a colindat la pas „pentru a vorbi cu umbrele celor demult dispăruţi”. L-a interesat într-atât viaţa spirituală a acestei urbe încât întreaga sa trăire a vibrat pentru acest ţel. Şi umbrele i-au vorbit despre alte umbre…
Copiii au vrut să afle de la Domnia Sa istorii despre locuri peste care uitarea încearcă să se împădurească. Angajaţi într-un proiect educaţional, copiii s-au mobilizat pentru a strânge dovezi fotografice despre fălticeniul actual şi de altă dată. Şi s-au adunat, apoi, ca la gura sobei, în aşteptarea celei mai frumoase poveşti, în jurul celui mai vârstnic dintre cei prezenţi. Eugen Dimitriu le-a oferit cea mai detaliată relatare despre aceste locaţii: poveşti uluitoare, la fel de ameţitoare ca cele cu basme de pe vremea bunicilor… şi un bogat bagaj cultural strâns cu sârg în cei 92 ani de viaţă…
Poate nu sunt eu cel mai în măsură să evoc personalitatea d-lui Eugen Dumitru şi cred că mi-ar trebui încă 92 de ani ca să o desluşesc pe deplin. A făcut-o azi, şi cu această ocazie, cu mai mult profesionalism, oferind publicului detalii biografice complete, dl. Alexandru-Ovidiu Vintilă, redactorul şef al revistei „Bucovina Culturală”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 
dl. Vintilă este un alt exemplu viu de personalitate puternic ancorată în spaţio-temporalitatea Ţării Fagilor. Tot Domnia Sa a ţinut să atenţioneze asupra riscului scurgerii în mediocritate a tinerei generaţii, în care, tentaţia lumii virtuale generează false idealuri celor care nu reuşesc să se disocieze informaţia viciată „aruncată” în site-urile de socializare, toate în contrapondere cu lectura prietenoasă şi solid construită, desprinsă din filele unei cărţi. Invitaţia spre lectură şi aplecarea către valorile autentice româneşti, către simbolurile naţionale şi cele autentice universale au fost clar susţinute de cei doi iluştri domni prezenţi (şi prezentaţi) aici, mai ales prin exemplul personal, prin efectele muncii lor, prin cărţile susţinute de o asiduă documentare, prin eforturi deosebite pentru publicare, ce devin, fără doar şi poate, cărţi de vizită pentru susţinerea excelenţei în literatura de bună calitate.
Şi poate că ar fi momentul să amintim aici că acest eveniment a fost realizat în colaborare cu Centrul Cultural „Bucovina Literară”, cu Biblioteca „Zbierea”, iar întâlnirea a fost onorată, printre altele, de prezenţa d-nei director a Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni, Ţoca Maria şi de implicarea în organizare a d-rei bibliotecare Boicu Matinela şi a profesorului şi artistului plastic Constantin Ungureanu BOX.
Aşa că descoperirea lumii fascinante ascunse în interiorul unei cărţi este doar o chestiune de voinţă. Trebuie doar să ai determinarea s-o deschizi! Încearcă şi ai să vezi că n-o să-ţi pară rău!
Gabriel Todică
