Când a intrat la mine-n casă
Nu m-am uitat că nu-i de rasă,
Ci-am zis că-i suflet ca oricine
Şi totul o să fie bine…
Am luat-o-n braţe bucuros
Crezând în sufletul ei frumos,
Am mângâiat-o drăgăstos,
Iar ea s-a apucat de tors…
Şi mieunatul ei gingaş
Mi-a umplut sufletul golaş
Şi m-a cucerit pentru vecie
Fără să bănui ce o să fie…
Şi-am prins de ea un mare drag,
Iar ea mă aştepta în prag.
Poate-ar fi fost un vis frumos,
Dar s-a făcut taman pe dos…
S-a transformat într-un coşmar,
Un vis urât, plin de amar.
Şi uite-aşa am aflat şi eu
Că „mâţa blândă zgârâie rău”!
Gabriel Todică
04.12.2014
Foto: tablou de Sergey Suvorov