La ora când scriu, tăceri mă-mpresoară.
nici focul nu-i stins, nici gândul nu zboară.
Privesc înapoi,dar timpul se duce,
iar inima mea se zbate-n răscruce.
Aştept un răspuns, mă leg de cuvinte
rămase aici, în lava fierbinte.
Mai scriu şi mai plâng,răzbind printre zile,
cuvintele ard pe dalbele file.
Sotiză se vrea pe braţe purtată,
mă doare şi urma-i prin iarba uscată.
Rămân fără grai pe buzele arse,
când solul tăcut a moarte miroase.
Aprind un chibrit,tânjind spre Lumină
şi-n clipa de zbor mă lepăd de tină.
Ce bine ar fi s-ating depărtarea,
la capăt de drum să curgă uitarea.
Doar soarele blând în zori mă răsfaţă
Şi lanţul Iubirii mă leagă de Viaţă.
N-am timp de pierdut, căci vremea-i aproape,
Mi-arunc bucata de pâine pe ape.