Gânduri de Anul Nou pe stil vechi

Odată incheiate sărbătorile pentru cei care respectă calendarul gregorian reintrodus de Papa Grigore al-Xlll-lea în 1582 și adoptat în România de către autorități în anul 1919, iar de Biserica Ortodoxă Română în 1924 , începând cu data de 7 ianuarie peste un milion de credincioși pe stil vechi [cei care au refuzat trecerea la calendarul gregorian și au rămas la cel iulian] prăznuiesc Crăciunul și, în noaptea dintre 13 spre 14 ianuarie, trecerea la Anul Nou pe stil vechi.

Între bisericile care nu au adoptat schimbarea calendarului se numără; Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxa Sârbă, la care se adaugă monahii din Sfântul Munte Athos. Acestor biserici li s-au alăturat și credincioșii de stil vechi, lipovenii, rușii, sârbii și ucrainenii, care trăiesc în România.Dacă analizam cele două calendare nu vom sesiza diferențe legate de structura acestora. Ele se deosebesc prin faptul că Biserica Ortodoxa pe stil nou serbează praznicile mari și sărbătorile sfinților cu dată fixă cu 13 zile mai devreme și conform calendarului iulian îndreptat la Constantinopol, în 1923, iar pe cele cu data schimbătoare legate de Paște, potrivit calendarului vechi neîndreptat, al cărui dată este rotată după stilul nou.

În ceea ce privește data celei mai mari sărbatori creștine, adică Paștele, Bisericile Ortodoxe care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit din 1927, înainte prin consens general ca Paștele să fie serbat în toată creștinatatea ortodoxă după pascalia stilului vechi, adică odată cu bisericile rămase la calendarul neîndreptat.

De Anul Nou pe vechi, în comunele Brusturi, Boroaia, Drăgușeni, Forăști, Râșca, Rădășeni, Bogdănești, dar și în orașele Fălticeni și Suceava, se merge cu plugușorul, cu buhaiul și cu capra. Tradițiile s-au păstrat după cum se făcea în vechime. Seara în ajun toți credincioșii merg la biserică sau mănăstire pentru a aduce mulțumiri Domnului pentru realizările din anul ce se încheie și pentru a se ruga să fie sănătoși și să aibă parte de bucurii în Noul An.

Centrul credinței pe stil vechi a rămas la Mănăstirea Slătioara din comuna Râșca, locul in care în fiecare an se adună mii de credincioși.

După zone au rămas obiceiuri și tradiții de Anul Nou pe stil vechi. O veche tradiție în comunitățile sârbești din Timișoara spune că cei care se lasă acoperiți înainte de miezul nopții de fustele țigăncilor vor avea noroc tot anul. Desigur, în schimbul norocului pe care îl au, țigăncile solicită răsplata în bani.

Sârbii din Banat obișnuiesc să spargă de podea paharele din care au băut șampanie în noul an, ei fiind convinși că astfel vor fi sănătoși tot anul.

Lipovenii din Tulcea, Galați, mai păstrează încă obiceiul unor mâncăruri tradiționale de sărbători; un fel de clătite cu brânză sau cu carne, vărzări, piroște, găluște din aluat cu interior de carne tocată fierte în apă cu sare. În rest toți învârtesc de sărbători cozonac, cârnați și sarmale.

Se spune că ultima zi din an este întâlnirea dintre moarte și viață. Omorâm amărăciunele și clipele urâte și reînviem iubirea și înțelepciunea. Nou este anul ce vine, noi sunt visele noastre, noi sunt dorințele noastre, noi sunt spiritele noastre.
Un An Nou, cum ați visat/Pentru vremurile bune, recunoștință,/Pentru cele rele, multă speranță,/Pentru fiecare zi, o dorință.

E cumpăna dintre ani/ Să privim înapoi cu iertare, inainte cu speranță,în jos cu înțelegere și în sus cu recunoștință.
Speranța să vă deschidă poarta spre un An Nou, plin de bucurii și împliniri. Și mereu, mereu fericire.

Aceasta este ceea ce autorul acestor rânduri și colectivul din redacția ziarului vă doresc.

Un An Nou fericit! LA MULTI ANI 2015!