Natura
de Diana TĂTAR
Mișună prin vântul acrișor, ca un renumit compozitor,
Natura de mătase.
Și prin aripile de tuș ale unui nor
Se joacă culori nesănătoase.
Prin umbra iscoditoare, o cretă strălucitoare
Umblă ca o slovă o fântână primitoare.
În ale minții sânziene, tezaur,
Se scaldă Moș Ene.
Ce e natura ?
Pământul sau caricatura ?
Amuzament sau continua melancolie molcomă ?
Lumina sau o veșnică fantomă ?
Natura, veșnica-ntrebare,
Veșnica culoare,
Adevărata zare…
Natura, fără meterez,
Din ea încerc mereu un vis să creez.
