Salariat
de Gabriel TODICĂ
Nu pot să înţeleg defel
De ce salariul mi-i mititel!?…
De ce în ţara asta dragă
Se trăieşte doar din şpagă!?…
Dar m-am uitat că-n Parlament,
Stau toţi pe-un salariu decent,
Şi fără alte explicaţii,
Mai primesc şi decoraţii.
Dar alta e cu aceşti domni:
Majoritatea sunt patroni.
Şi au un interes acut:
Profitul să le fie mult.
N-ar fi asta de acuzat,
Dar avem proletariat,
Ce munceşte pe simbrie,
La patron, în băcănie.
Şi de-aici anomalia:
Profitul versus simbria!
N-o să vrea parlamentarul
Să plătească proletarul!
N-or să facă nici o lege
Ca salariul să mi-l drege,
Că patronul-parlament
Se plânge de faliment!
Sigur asta-i de faţadă,
Fi’ncă lumea o să-i creadă
Şi n-o să-i contrazică,
Fie, poate, şi din frică.
Dar un calcul mai decent
O s-arate, evident,
Că salariul cel mărit,
O să crească şi-un profit,
Dacă are proletarul,
A-şi cheltui salariul,
O va face, ştim prea bine,
Tot în ţară, pe la firme.
Proletarul de-i avut,
Oricât ar cheltui de mult,
Tot în ţară o va face,
Bănuţul ca să-l toace!
Şi-n felul ăsta, evident
Ar trăi lumea decent,
S-ar stimula, astfel, consumul
Şi ar trăi perfect tot omul.
Fiindcă procente din simbrie,
Se distribuie-n economie,
Şi-n bugete oarecare
S-ar strânge ceva parale.
E o simplă şmecherie
Că-i a banului rotire,
C-o viteză cât mai mare
Cum e scris în manuale.
Aşa, cred că e decent,
Ca cei domni din parlament
Să încerce să gândească
Leafa minimă s-o crescă!
Dacă vrei apoi să ai,
Obişnuieşte-te să dai!
Se va întoarce înzecit,
Ş-o să ai şi tu profit!
Fie că vei fi votat,
Fie că vei fi bogat,
Toate bune o să fie
Dacă-i dai omului simbrie!
Tu, Stat, cel mai avut patron,
Fii şi tu o dată Domn!
Plăteşte-ţi slujaşii
Şi elimină borfaşii!
Respectă-ţi copiii,
Protejează-ţi fiii,
Nu le fă viaţă amaruie,
Cu salariul cel mai mic din U.E.!
Gabriel Todică
27.02.2015
Foto: tablou de Abdessadeq Kaoui EL Kaoui – V. I. Lenin
