M-a lovit o ştire-n faţă când priveam la televizor, cum că suntem primii din U.E. în ceea ce priveşte abandonul şcolar. Nici nu ştiam!… Era atât de evident, încât numai chior să fi fost şi tot ţi-ai fi dat seama şi doar dacă-ţi utilizezi vreo doi-trei neuroni din cutia craniană, dar nu-i toată lumea atât de fericită ca să-i aibă!…
Vă spun sincer că nu m-a mirat această statistică şi poate nici intenţia forurilor competente din faimoasa Uniune Europeană ca să finanţeze proiectele de rezolvare a acestei situaţii din România. Însă ceea ce m-a pocnit ca un pumn în faţă a fost soluţia magistrală de rezovare a abandonului şcolar din România! Ei da, ţineţi-vă bine! Se vor plăti cu aceşti bani, consilierea psihologică a elevilor care intenţionează să se retragă de la şcoală! Magistral! Nu vi se pare? Dacă s-ar fi făcut un top al prostiei, soluţia propusă aici, este câştigătoare! Oare acesta să fi fost şi criteriul de selectare a soluţiilor?
Deşi psihologii n-o să fie deacord cu mine, şi nici alţi câţiva care-i secondează, aş dori să vă spun că această inepţie este emisă doar în scopul de a deturna banii în direcţii în care ei se vor volatiliza uşor în buzunarele unora, cu intenţia evidentă de a fi necontrolabili, neverificabili. Sumele se vor fi regăsi în finanţări politice sau clientelare şi nicidecum în buzunarele celor care au efectivă nevoie de ei. Şi cred că-i evident pentru toată lumea că cea mai mare nevoie de aceşti bani o au tocmai cei ce vor să renunţe la şcoală. Aş putea admite că abandonul şcolar se datorează unor situaţii nefericite din familii dezorganizate iar consilierea psihologică s-ar fi impus, dar tot atât de bine este ştiut că aceştia, psihologii, sunt prezenţi în şcoli de ceva ani buni, ori suplimentarea fondurilor pe această direcţie este puerilă.
Am senzaţia că, de fapt, nu se doreşte vindecarea acestui flagel ci doar cosmetizarea sa. Şi cum totul în lume se bazează pe o relaţie de cauzalitate, este logic şi firesc că, dacă doreşti eliminarea unui efect (nociv), este necesară eliminarea cauzei ce l-a produs. Ori abandonul şcolar este cauzat în proporţia cea mai mare de sărăcia cruntă în care au ajuns unele familii, imposibilitatea acestora de a susţine financiar accesul copilului la şcoală. În majoritatea cazurilor, aceşti elevi provin din mediul rural în care se practică o agricultură de subzistenţă, în care veniturile se obţin în funcţie de… starea vremii. Da, copiii aceştia sunt nevoiţi să facă naveta, să-şi plătească rechizitele, hainele – toate din ce în ce mai scumpe. Veniturile sunt din ce în ce mai mici. N-aţi sesizat şi voi asta de câţiva ani încoace?
Mi-aţi spune că naveta este plătită de Stat şi ceva bani şi-i scot. Aşa-i! Dar timpul pierdut pe navetă cum îl recuperează? Una din imensele prostii girată de guvernele acestui Stat este tocmai stimularea navetei studenţilor. În loc să le asiguri posibilitatea de a-i caza în căminele pentru elevi, tu, Stat, îi trimiţi pe drumuri. Probabil că aşa consideri că trebuiesc formaţi: să se înveţe cu plimbatul din poartă în poartă, pe la ghişee, prin străinătate!… Nu-i asta concluzia logică ce derivă de aici?
Haideţi să ne gândim puţin! Nu ar fi fost mai corect ca aceşti bani să se regăsească în hrana şi în cazarea elevilor din cămine? Dacă tot facem o cheltuială, haideţi s-o facem cu cap! Pe lângă faptul că aceşti elevi vor fi altfel supravegheaţi, îndrumaţi, consiliaţi (şi psihologic şi educativ) se câştigă enorm în ceea ce priveşte timpul alocat studiului. Nu mai pierde nimeni ore întregi pe drumuri. Se câştigă în eficienţa învăţării şi veţi vedea primele rezultate în promovabilitatea de la BAC. Oare nu s-a gândit nimeni la asta? Nu cred! Ci sunt mai degrabă convins că decizia nu a fost luată niciodată în folosul elevului, ci pentru interesele meschine dictate pe linie politică.
Sărăcia părinţilor nu le permite, poate, plata căminului, iar tentaţia banilor primiţi pe navetă i-a determinat să ia decizia în această direcţie, ori Statul, prin structurile sale, în special Ministerul Învăţământului, Inspectoratele Şcolare trebuia să se preocupe să subventioneze cu prioritate cazarea studenţilor în cămine, dar ei s-au limitat în a se spăla pe mâini şi a arunca această responsabilitate în curtea primăriilor şi a Consiilor Locale. La nivel central interesul este de a scăpa de greutăţi şi a gestiona banii cei mai uşor de volatelizat, ori subvenţionarea căminelor nu rentează din acest punct de vedere!
Eu am dubii că această soluţie atât de simplă, propusă aici de mine, se va dori a fi aplicată vreodată. Explicaţia tocmai v-am dezvăluit-o, dar încă mai sper că în structurile de decizie mai sunt oameni care îşi doresc educarea acestei naţiuni, deşi pe toate canalele primesc mereu câte un pumn în nas. Pentru mine este evident că se doreşte îndobitocirea aceste naţiuni. Instituţiile Statului Român nu au niciun interes să administreze un popor deştept. Structurile sale sunt populare de nişte inepţi parşivi care realizează că nu se pot impune din punct de vedere intelectual. Creierul lor nu poate emite argumente inteligente aşa că prostia supuşilor le convine de minune.
Îndobitocirea în masă a acestei naţiuni se face sistematic de la Revoluţie încoace: de la dinamitarea învăţământului până la emisiunile pentru cretini promovate pe toate canalele media, iar principiul „dezbină şi condu!” este utilizat din plin. Iar în ultima vreme, am tot mai mult sentimentul că şi structurile Uniunii Europene au aceleaşi obiceiuri. Încerc prin acest mesaj să deschid ochii celor ce încă n-au putut să vadă, să dau idei celor ce duc lipsă de aşa ceva, celor ce pot să ia o decizie inteligentă, s-o facă cu responsabilitate, dar sunt tot mai convins că strig într-o peşteră goală din care-mi va răspunde doar ecoul.
de Gabriel Todică
Foto: tablou de Abdessadeq Kaoui EL Kaoui (Franţa)
