Salcâmii
de Elena Marin Alexe
Au înflorit pe deal salcâmii
Şi nopţile sunt parfumate,
Cu paşi pierduţi prin umbra deasă
Colind meleaguri neumblate.
Îmi susură-n ureche vântul,
Balada timpului ce trece,
M-aplec în taină la izvorul
Cu clipocit de apă rece.
Mă culcuşesc în iarba mare
S-ascult cum respiră pământul,
Să stau cu gâzele la vorbă,
Apoi s-alerg prin nori cu vântul.
Privesc în jurul meu şi gândul
Se-nalţă ca o mulţumire,
Dulce aromă, albă floare,
Îmi aminteşte de iubire.
De un alt loc, pe-o tristă cruce,
Unde muri de bună voie
Simbolul dragostei eterne,
Stropit cu smirnă şi aloe.
Un deal vorbeşte, altul tace,
Aromele mă împresoară,
Mă poartă gândul spre Golgota
Iar ochi-mi plâng a câta oară?
M-au prins în hora lor salcâmii
Cu florile aromitoare,
Mi-am împletit pe cap cununa
Salcâmilor, de sărbătoare…
