ARTA ALTFEL(31): Marilyn Monroe

Nu pot preciza cu exactitate de ce această divă a fascinat atâtea generaţii, dar cert este că imaginea ei a rămas un reper important în memoria colectivă. O vedetă fabricată în studiourile Hollywoodiene reuşeşte să străpungă bariera timpului şi să impresioneze şi acum. Poate-i chipul său de o luminozitate aparte, iubit deopotrivă de camera de luat vederi, de aparatul de fotografiat, de public, de un preşedinte… Poate-i un destin destul de agitat dincolo de aparenţe şi un mister rămas pentru eternitate!… O prezenţă angelică care a trecut pe pământ pentru a lăsa o amintire… Şi aşa a şi devenit, fiind un simbol de frumuseţe feminină, un reper ce va dăinui înscris cu litere de aur în cultura universală şi printre stelele imprimate pe Hollywood Walk of Frame, cel puţin. Iar dacă cea de-a şaptea artă i-a folosit imaginea într-un mod intensiv, cum să nu devină Marilyn Monroe un simbol al secolului XX?

      Şi poate asta-i o explicaţie plauzibilă a faptului că artiştii plastici contemporani încă-i mai imprimă imaginea în operele lor, şi, poate, că tocmai imaginea inconfundabilă, uşor recognoscibilă a chipului ei îi determină să provoace privitorul la experienţe de natură duoscopică.

Şi primul care s-a încumetat la aşa ceva nu putea fi altul decât Salvador Dali, evident! Numai că ceea ce propune Domnia Sa nu este un tablou, deşi imaginea ce v-o prezint aici, ar putea fi lesne înterpretată în acest sens! Obiectele ce constituie chipul unei frumoase dive, nasul (un studio ingenios construit), gura (o canapea al cărui deign este realizat de însuşi Dali), ochii (tablouri fixate pe perete, concepute astfel încât să inducă ideea existenţei unor gene lungi şi pleoape întredeschise), părul (un drapaj special realizat) formează un grup ce trebuie observat dintr-un anumit unghi. Acest „complex arhitectural” se află la muzeul suprarealismului realizat de Salvador Dali, compoziţia trebuind a fi privită printr-o lentilă gen hublou, aşezată special în spaţiul expoziţional.

            Consider această realizare cea mai sugestivă reprezentare a ideii arcimboldiene de creare a iluziei cu caracter antropomorf. Aşezarea ei într-o cameră specială din Muzeul Dali din Figueres[1], Spania poate aduce o iluminare asupra realizării acestui tip de reprezentare artistică. Atâta doar că figura divei de aici este a lui Mae West[2] (1893-1980), actritţă şi sex simbol american ce seamănă izbitor de mult cu Norma Jeane Mortensen[3] (1926-1962), ceea ce a căpătat numele de scenă Marilyn Monroe.

Dar cum un părinte (spiritual) îşi lasă moştenire ideile, găsim la cavalerii imaginilor duoscopice, autodeclaraţi fii spirituali ai acestuia, aceeaşi preocupare pentru reprezentarea frumuseţii divei aflate sub proiectorul sălilor de spectacol. Iar noua stea a cinematografiei este muză pentru creaţia lor artistică.

            Am găsit două reprezentări în creaţia artistului mexican, Octavio Ocampo. Dacă în prima, „Marilyn in the mirror”, chipul îi este creat printr-un efect de oglindă interesant meşteşugit (un personaj susţinând o oglindă în care vedeta îşi priveşte silueta), în cea de-a doua lucrare găsim o apropiere de ideea arcimboldiană a portretului. Avem aici o natură statică, în prim-plan un cap de porc tocmai adus de la măcelărie, pâine şi câteva fructe şi legume aşezate „dezordonat” în aşa fel încât să construiască portretul-bust al actriţei.

            În viziunea lui Oleg Şupliak din Ucraina, chipul vedetei americane capătă conotaţii feerice. Nudul acesteia, poziţionat central, într-un plan median, este înconjurat de câteva fire de flori, care, într-un dans de tulpini, frunze, boboci şi petale îi crează conturul, sugerând efectul umbrei. Părul, un vârtej de lumină, asemenea unor nouri albi sar acrobatic peste piscurile din depărtare. Doar câteva insecte, una în plan apropiat, – un ochi – cealaltă în plan median, – o aluniţă – compun detaliile.

Deşi iniţial am fost tentat să cred că trei au fost tablourile ce s-au inspirat din imaginea divei americane, cred totuşi că doar două sunt dedicate acesteia. Tablourile lui Per-Inge Isheden din Suedia urmăresc îndeaproape peisajul citadin căruia acest artist îi este dedicat. „Regina nopţii”este o cât se poate de evidentă asociere cu viaţa de noapte destul de agitată a unei vedete, iar imaginea rece, tocmai doreşte să transmită o stare de nelinişte. Indicatorul de pericol şi cromatica în care este realizat tabloul concură pe deplin la acest demers. Fie că Marilyn este luată ca sursă de inspiraţie, fie că e un pesonaj fictiv, pierdut în tumultul noptii citadine, asemănarea cu chipul acesteia  este foarte mare, şi poate e chiar intenţionată. Iar intimitatea ne este divulgată în tabloul ce sugerează menajul realizat în baie, o constanţă în preocupările artistice ale lui Per-Inge Isheden.

            Tablourile artistului canadian Victor Molev sunt basme în imagini, iar pictura ce o înfăţişează pe Marilyn Monroe nu face excepţie. Nu aş putea să vă spun tâlcul desprins din tabloul acestuia. Nici nu încerc să-l caut. Mă conformez şi eu sugestiei maestrului Konstantyn Ungureanu Box de a lăsa tăcerea să vorbească. De multe ori cuvintele sunt de prisos şi pot strica farmecul lucrării precum ecourile repetitive. Vă spun doar atât: în această lucrare intrevăd un înger ce aşteaptă momentul de a se lansa într-un zbor. Poate doar pasărea i-l poate zădărnici. De ce? Nu ştiu! Privesc şi eu tabloul şi aştept finalul!… În linişte.

Şi tot în linişte aş încheia şi eu povestea mea despre repezentările cu caracter dualist, iar dacă v-a plăcut, poate o să vă spun şi altele. Acum e timpul să încalec pe celebra şa, că v-am spus povestea aşa!

Gabriel TODICĂ

Ziarul de pe Net

[1] http://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/figueres-suprarealismul-la-el-acasa.html

[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Mae_West

[3] http://ro.wikipedia.org/wiki/Marilyn_Monroe