Politica suceveană de bâlci (dar extrem de profitabilă)
de TEODOR PUȘCAȘU
Ne-am obișnuit, aproape că nu este zi să nu fim agresați de tot felul de declarații, luări de poziție, cereri, precizări și chiar ultimatumuri emise de politicienii suceveni, de fapt în cea mai mare parte vrăjeli aruncate pentru a “agăța” electoratul. Nu-i vorbă, oameni cizelați și care nu au altă meserie decât să prostească alegătorii găsești “fără număr” la toate partidele, indiferent de orientare și doctrină ( după mine, aceste din urmă chestii sunt simple vorbe în vânt, există doar interese și ciolănisme ). Ani la rând ei nu au făcut altceva decât să tot promită și apoi, după ce s-au văzut cu sacii în căruță, să dea cu tifla. Pentru a nu se plictisi, unii au schimbat partidele, normal că din înalte rațiuni politice, nu dintr-un pervers interes personal…
Dacă mă gândesc numai la ultimii ani, îmi revin în memorie ciocoismele fostului PDL, care controla tot ce mișca prin județ, scria cu oi pe munți și strângea primarii cu arcanul. Cu toate astea, a înfrânt în urmă cu 3 ani. Nu-i nimic, puțină opoziție nu a omorât pe nimeni, se mai ling rănile, se mai cern trădătorii, se mai fac planuri… Acum, dacă ne luăm după ce se trântește în presă, noii liberali sunt iarăși în vârful valului, drept pentru care se așteaptă noi racolări. Nici nu mai contează că sunt scoși în față traseiștii care au trecut la PSD fără nici un resentiment când li s-a dat prilejul legal. Păi, de unde alți oameni ? Doar n-or fi liberalii mai catolici decât Papa ! Altfel, sunt conștienți că se ling pe bot la viitoarele alegeri. Cine nu corespunde planului istoricei fuziuni e dat afară urgent, nu se mai stă la discuții, conducerea e grăbită să pregătească terenul pentru câștigarea alegerilor. Un partid nu e pension de domnișoare, loviturile sub centură sunt chiar indicate când înțelegerile ( câteodată la limita legii ) cad.
De cealaltă parte, marele PSD se târâie, dar nu se predă. Schimbările de la nivel central și lipsa acută de realizări județene i-au cam demoralizat pe oficiali și subalterni, dar nu-i nimic, așa e istoria, cu suișuri și coborâșuri. Promisiunile mărețe de altădată ( nerealizate, evident ) sunt acoperite cu realizări mai mici plus alte dorințe ceva mai umane, pentru a se da senzația de implicare, de activitate. În lipsă de altceva, e bine și așa, local metoda va da rezultate…
În ceea ce privește celelalte partide, se uită și ele peste gard să vadă cine le face cu mâna, ce oameni mai atrag și cu cine se aliază pentru a prinde o bucată de ciolan. Decât deloc, e bună și o ciosvârtă.
Puşcaşu la bîlci. Scoate puşca. Puşca de tir cu alice. Ţinteşte ţinta PSD. Ţinta PSD nu-i place, niciodată nu i-a plăcut. Trage. Poc! Ţinta PSD cade. Puşcaşu scoate iar puşca. Puşca de tir cu alice. Ţinteşte ţinta PNL. Ţinta PNL îi place şi nu prea. Puşcaşu se dă echidistant. Nu-i place PSD, nu-i place nici PNL! Trage. Poc! Ţinta PNL cade. Puşcaşu a cîştigat. O pană. Pana mea.