de Elena Marin Alexe
De-ar fi să-Ţi cânt o veşnicie,
Tot nu m-aş sătura, o Doamne,
Tu meriţi laudă-nchinare,
În ierni şi primăveri sau toamne
De-ar fi să-Ţi mulţumesc, de mila
Ce-ai presărat-o pe-a mea cale,
Nu mi-ar ajunge-această viaţă
Să mulţumesc, iubirii Tale
.
De-ar fi să-mi cer iertare, astăzi,
Pentru păcatele-mi ce-s multe,
Nu-mi sunt deajuns zile, nici anii,
Să plâng , urechea-Ţi să m-asculte.
De-ar fi să număr bunătatea
Şi ploile de bucurie
Ce le-ai cernut pe al meu suflet,
Tot nu-mi ajunge-o veşnicie.
De-ar fi să vină peste mine
Vântul năpraznic, valuri multe,
Sub mâna Ta, la poala crucii,
Voi sta, inima să Te-asculte.
Aş vrea să ningă pe-al meu suflet,
Petale albe de speranţă,
Privind la cer în orice vreme,
Pot să mă simt în siguranţă.