Vieții
Iar dacă visul se îndepărtează prins
De mintea-ți răvășită de trezire,
Înseamnă că te-a părăsit si zeul trist
Și dimineața stă să vină.
Dintre culmi imens văzduhul
Scoate dinții ca și raze
Și s-aprinde o făclie
Ce lumină scâteiază.
Soarbe iarba verde plâns
Galben luminos din ceață,
Trece-n foșnet un pârâu
Cu oglinda sa măreață.
Cerbi și păsări la un loc
Își înmoaie a lor nară,
Răcorindu-și pară-n foc
Apa vieții strecurară.
Nu răspunde codrul surd
La un zumzet de albină
Ce se-nalță de la grâu
Și își caută lumină.
Cântec viu, privighetori,
Se încânt-aprig pe boltă,
Se–ncunună în culori
Cer și soare în cohortă.
Și de salba cea de ziuă
Își desprinde-ncet marama,
E ca loc să-și facă-n vis
În iatacul nopții, seara.
Fălticeni, 02.01.2016
