- Ieri, Muzeul Apelor “Mihai Băcescu” din municipiul Fălticeni a găzduit, în prezența unui public numeros, vernisajul expoziției “Pledoarie pentru maternitate”, un eveniment semnat de pictorul fălticenean Gabriel Todică.
SJ: A renunțat Gabriel Todică la arta altfel sau este vorba despre evoluția unui artist care se descoperă?
G.T.: Dacă am obişnuit oarecum publicul cu un tip de artă pe care mi-am permis să-l numesc „dualist” sau „duoscopic”, lucrările expuse în această expoziţie se încadrează într-un registru clasic. În această expunere am renunţat la imaginile ascunse, la reprezentările antropomorfe şi m-am dedicat exclusiv artei plastice clasice. Ba mai mult decât atât, am încercat să pătrund în misterele clar-obscurului, acea tehnică în care Caravaggio a fost desăvârşit. Desigur că nu am renunţat la portret. Se pare că mă urmăreşte de mai mult timp. Lucrarile dualiste sunt metamorfoze ale portretului. Acum m-am concentrat efectiv pe punerea în valoare şi în cea mai desăvârşită formă a portretului. Duoscopia mă obliga la anumite compromisuri impuse de jonglarea între cele două planuri ale iluziei. Ori, aici am căutat punerea în valoare a chipului uman în cea mai minunată concretizarea a ei: mama. Tandreţea, duioşia sunt sentimentele degajate de maternitate, iar punerea lor în operă este la fel de dificilă precum „dualismul”.
S.J.: O alegere interesantă pentru fundal. De ce negru ?
G.T.: Pot să spun că mă fascinează în egală măsură şi negrul. Mi s-a atras atenţia că ar trebui să-l evit. Însă în lucrările expuse am folosit negrul în fundal şi îmi place cum reuşeşte să răzbată aceste chipuri, ieşind la lumină. E o „naştere” într-un alt plan, al metaforei, o „evadare” spre lumină. Oare nu la fel a fost şi Naşterea Domnului?
S.J.: Imaginea mamei și a pruncului din tablourile expuse are o conotație religioasă ?
Tandemul mamă-copil din aceste tablouri pot duce lesne cu gândul la tandemul Maica Domnului – Pruncul Sfânt din iconografia creştină. Poate că într-o bună măsură este justificată această asociere şi chiar vă invit s-o faceţi! Cine ne opreşte să le considerăm icoane? Atâta doar că ele nu se încadrează în tiparele canonice impuse de Biserică: nu sunt realizate în stil (neo)bizantin. Aşa că un fel de „dualism” există în modul de interpretare a acestor lucrări. Depinde de fiecare până unde îşi permite să-şi „întindă” imaginaţia.
S.J.: Totuși…
Dar dacă totuşi le-am considera icoane, ce ar aduce în prim plan „Naşterea Domnului”, de ce nu le-am expus în preajma Crăciunului? Acest aspect incumbă o discuţie vis-à-vis de această sărbătoare religioasă. Eu am asociat maternitatea, naşterea cu Ziua Internaţională a Femeii, fiind o odă adusă ei, femeii. Dar „Naşterea Domnului”, ca evenimant, s-a întâmplat, din punct de vedere istoric, în perioada mai – aprilie (Nu-s foarte sigur asupra datei. Parcă 24 aprilie) şi s-a sărbătorit o bună perioadă atunci, în acea perioadă de început a creştinismului, dar pentru că tradiţiile precreştine se cam băteau cap în cap cu cele ale noii credinţe, a fost necesară o decizie administrativ-religioasă ca să mute această sărbătoare în perioada Solstiţiului de iarnă când ziua incepe să crească, fiind o izbândă a luminii, atât ca simbolistică creştină, dar şi în cea păgână (precreştină), când se sărbătorea Zeul Saturn (la romani) sau Zeul Cronos (la greci), perioadă în care se făceau daruri. Aşadar creştinismul a „îmbrăcat” această tradiţie într-o haină nouă. Aşa că din punct de vedere istoric, ar fi mai corect de sărbătorit acum, dar nu intenţionez să stric aceste canoane, ci doar am punctat aspectul, intenţia mea a fost să fie o odă adusă femeii şi a ceea ce reprezintă ea la nivel simbolic.
Expoziţia nu are un număr foarte mare de lucrări, 10 tablouri mama şi copilul, şi un tablou, numit „Ispita”, care o reprezintă pe prima mamă a omenirii: Eva.
SJ: De ce tema maternității ?
Am mai fost întrebat dacă titul ales pentru expoziţie nu este cumva o aluzie asupra problematicii instituţiei „Maternitatea” din Fălticeni. Răspunsul meu este tot o întrebare: „Cum vreţi să vă răspund, în clar sau în obscur?”
SERGIU JIPA
Ziarul de pe Net
