Odă pentru Absolut
Sunt doar un graunte micuţ de ţărână,
Udată de ape, bătută de vină.
Ce merit am eu pe tăcutul pământ
Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând?
Te caut în zori, dar te caut şi-n-noapte
Dincolo de cântec, cu jale în şoapte.
În zâmbetul gingaş şi-n ochi de copilă,
În verdele ierbii din glia umilă.
Te strig să te-ntorci, port in mine aminuri,
În dangăt de clopot răsună suspinuri.
Se-aşteaptă din ceruri un strop de lumină
Să curgă pe suflet, din raza-Ţi divină..
Hai, vino să-mi umpli cu haruri făptura,
Să-mi comanzi universul gândirii si gura,.
Tu stăpân peste mine să fii absolut
Eu, plecată la cruce, cu drag să Te-ascult
Să reverşi peste mine belşugul de har
În inimă-mi pacea să n-aibă hotar.
Să nu mai existe lacune în mine,
Doar omenescul, contopinduse-n Tine.
de Elena Marin Alexe
