Sigur, se vor găsi cârcotaşi care să spună că locuinţa de la nr.30 a Uliţei Rădăşenilor nu e chiar casa lui Pavel Ciubotaru, care ar fi găzduit hărmălaia humuleştenilor şi jocurile aprinse ale dăscălimii, acompaniate de fluierul lui moş Bodrângă, cel cu domiciliul peste drum. Şi, când numesc „aprinse” aceste jocuri, mă refer la Corăbească, Măriuţă, Horodincă, Alivenci, Ţiitură sau altele ca acestea, şi nicidecum la „poştele” care făceau să scapere, încă din somn, călcâile elevilor de la şcoala de catiheţi, de să-i facă s-o zbughească din pat, cale de-o poştă.
La ce bun memoria fălticeneanului?!
Aşa e, nu e chiar acel imobil, cum la Alcala de Henares nu se găseşte, de fapt, casa lui Cervantes, dar asta nu-i împiedică pe spanioli să stoarcă bani din turism cultural sau să-şi amintească de înaintaşii lor iluştri, în preajma unei încropeli aşa-zis memoriale, cu ciopliturile în piatră ale lui Don Quijote şi ale lui Sancho Panza, strategic amplasate în faţa porţii…
Scriitorul V. G. POPA, în a sa „Uliţa Rădăşenilor” susţine că, după nişte mărturii ale oamenilor vechi (printre care şi un anume moş Neculai Onofrei), casa lui Pavel (din care s-au cărăbănit chiriaşii, după ce i-au dărâmat soba) ar fi fost foarte asemănătoare cu aceasta de acum. Pe care Liga Culturală, din iniţiativa lui Virgil Tempeanu, înainte de Al Doilea Război Mondial, a plasat plăcuţa cu textul: „Aici a fost casa în care a stat Ion Creangă pe când învăţa la Şcoala de Catiheţi din Folticeni.”
Faptul nu este de natură a stârni nelinişti în legătură cu importanţa, în chiar partea din mijloc a fostei uliţe a Rădăşenilor, a acestui imobil, în care s-au păstrat acte vechi ale foştilor proprietari, icoane sau mobilier pe care timpul şi-a pus amprenta. Şi care ar prinde viaţă sub îndrumarea unor muzeografi care şi-ar aminti câte personalităţi apropiate marelui povestitor au vieţuit pe acest bulevard al culturii române: cel care i-a editat opera – G.T.Kirileanu, cel care i-a popularizat opera – Mihail Sadoveanu, cel care i-a ilustrat abecedarul – pictorul Ştefan Şoldănescu, cel care i-a fost nepot pe linia ascendenţilor dinspre mamă – Nicolae Labiş, cel ce i-a fost profesor – Vasile Grigorescu…
Dar cum ar putea impresiona, toate acestea, minţile odihnite în funcţii plătite gras, din bani publici, ale rubedeniilor şi acoliţilor politicienilor de două parale, de care colegiile electorale din Fălticeni n-au dus niciodată lipsă?! Şi nu doar de pe-aici…
Răspunsuri din vârful buzelor, ale lui Buzincu
Făcându-se că uită solicitarea Secretarului de Stat din Ministerul Culturii de a fi verificată situaţia imobilului şi fie de a i se retrage clasificarea de monument istoric (spre a putea fi vândută de actuala proprietară, Niculina GRUMĂZESCU, fără alte formalităţi), fie a fi clasat în grupa A (caz în care dreptul de preempţiune şi de a negocia o eventuală cumpărare ar fi revenit Ministerului Culturii, potrivit prevederilor art.4 alin.4 din Legea nr.422/2001), fie ar fi rămas inventariat ca în anul 2004, deci ca înainte de a fi emisă adresa respectivă, referitoare la declanşarea procedurii de casare, nr.1788/27.06.2014 (şi atunci cazul ar fi rămas în „parohia” direcţiei de cultură).
În răspunsul său (adresa nr.5016/11.04.2016) către Avocatul Poporului, directorul executiv Aurel Buzincu, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Suceava, ignoră complet orice adresă mai nouă de anul 2008, începând cu: „Răspundem Adresei Dvs. nr.5078/07 apr. 2007…”. Bună dimineaţa, domnule Buzincu, bine aţi revenit în prezent, dacă, desigur…! Acesta, după ce susţine că „instituţia noastră nu are atribuţii şi competenţe legate de natura celor necesare pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntă petenta” (grea e limba română, mai grea decât cea de lemn!), recunoaşte (pe la mijlocul stufoasei adrese în care bate apa în piuă) că există posibilitatea legală pentru atare achiziţii, dar găseşte scuza dintotdeauna a bugetofagului „nu sunt bani”. Totuşi, art.4 alin.7 din Legea privind protejarea monumentelor istorice prevede clar că „titularii dreptului de preempţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preempţiune; valoarea de achiziţionare se negociază cu vânzătorul”. Să-i mai cerem ceva directorului Buzincu? Să-şi aducă aminte de parteneriatele public-privat, să ia în calcul proiectele din bani europeni?! E prea mult, şi aşa e obositor să mai aştepţi un mandat în fruntea unei instituţii pentru care muzeul în aer liber, care este Fălticeniul (cu sau fără evreii săi, populaţie majoritară pe aici, în anii 1900), ar trebui să constituie un punct de reper, poate chiar singurul!
Avocatul Poporului este, de fapt, avocat (prost) al instituţiei cu acelaşi nume!
Culmea ridicolului a fost, însă, atinsă de Avocatul Poporului. După ce a primit spre soluţionare un memoriu trimis de rădăşeneanca Niculina Grumăzescu, instituţia condusă de Victor Ciorbea a „legumit” problema, solicitând noi relaţii de la petentă, chipurile, ca să se lămurească. Relaţiile solicitate au fost expediate la data de 03.03.2016, adresa de înaintare fiind înregistrată la Avocatul Poporului două zile mai târziu. După ce-au trecut mai bine de 45 de zile de la această dată, la 29 aprilie a.c., văzând că nu primeşte nicio veste de la instituţia respectivă, petenta a expediat o plângere prealabilă, tratând inacţiunea autorităţilor aşa cum se procedează cu orice petiţie ignorată. Plângerea prealabilă a fost trimisă şi prin poşta electronică, la adresa avp@avp.ro, în data de 29 aprilie a.c., ora 11:52.
Iată un fragment din răspunsul (adresa nr.8613/ 05 mai 2016) primit de pensionara care întreţine dintr-o pensie mică un monument istoric: „Faţă de revenirea dumneavoastră prin care menţionaţi că nu aţi primit răspuns la cererea dumneavoastră iniţială, vă comunicăm faptul că, în data de 3 mai 2016 vi s-a transmis adresa nr.5078/2016”. O minciună respectuoasă! Nu fiindcă fraza ar conţine de două ori vorba „dumneavoastră”, de natură a o umple de respect pe petiţionară. Ci fiindcă, cu doar o frază mai înainte, Niculina Grumăzescu e informată că petiţia sa adresată instituţiei Avocatul Poporului ”a fost înregistrată sub nr.8613 din 3 mai 2016”, iar adresa-răspuns nr.5078/2016 poartă data de înregistrare în Registratura Generală (ieşire) din 04 mai 2016. Prin urmare, s-a întârziat voit înregistrarea unei corespondenţe din 29 aprilie, pentru ca răspunsul să poată fi antedatat, iar instituţia lui Ciorbea să pară a ieşi basma curată.
Nu e singura ciudăţenie izvorâtă din gândirea unei instituţii căreia ar trebui să ne adresăm cu încredere, mai ales când (cazul de faţă) se semnalează că ministrul Culturii de până mai ieri (e vorba de nepotul lui Tudor Vianu) nu răspunde în mod repetat unor memorii şi unui număr de 5 solicitări de primire în audienţă, încălcându-i unele drepturi constituţionale proprietarei casei de la nr.30 de pe str. Ion Creangă. După ce salariaţii lui Ciorbea scriu, negru pe alb, că au înregistrat la data de 8 martie 2016 adresa cu relaţiile solicitate, adaugă că în data de 7 martie (deci fără a ţine cont de relaţiile cerute anterior şi primite cu adresa înregistrată pe 8 martie) au sesizat instituţia condusă de Buzincu, deşteptându-l pe acesta, cum aţi citit mai sus, dintr-o reverie începută prin 2007.
Şi, botă peste carul de oale, Avocatul poporului o sfătuieşte pe amărăşteanca noastră să se adreseze… Primăriei municipiului Suceava, considerând, pesemne, că municipiul Fălticeni o fi o suburbie de pe-acolo, că să ni se spună bucovineni ne-am obişnuit deja!
Nu ştiu dacă aţi înţeles ceva din acest du-te-vino de acte care maschează neputinţa autorităţilor publice şi, până la urmă, slăbiciunea statului român, confiscat de prea multă vreme de interese străine de neam. Dar poate că rostul lor e tocmai acesta, de a spori ”a lumii taină” şi de a-i reda, unei vieţi prozaice, poezia de zi cu zi! În acest sens, prăbuşirea unor simboluri ale trecutului în oraşul lui Stan Pântece nu poate să mai mire pe nimeni, când sunt înfipte, în funcţiile din instituţiile culturale, atâtea cunoştinţe ale deputatului Ioan Stan. Care au mai puţine legături cu fenomenul, decât are Călugăriţa cu Papa…
Todirel CĂLUGĂRIŢA
todirel@ziaruldepenet.ro
Fara cuvinte…