Din spuma mării
Dragostea vine și mușcă din tine, flămând pescăruș cu ciocul din sticlă.
Nu întreabă dacă ochii îți sunt gata să se reverse în mare,
Nu ține seama dacă poți coborî după pocalul cu venin sau vrei doar liniște…
Căușul palmelor mele se strânge sub forma inimii tale
Și timpul își adună secundele, cioburi răscolite pe jar.
Se simplifică foarte mult ecuația iubirii
Când se rup bucăți din tine fară să cunoști pe unde înfloresc cuvintele.
Doar un timp în plus față de infinit
Mi-ar ajunge să am cu ce mă prinde de brațul tău.
Cristina Bărăscu
