De iarnă
Îmi cresc rădăcini până-n măduva oaselor sfinte
Culcate-n pământul pe care-l cunosc.
Azi clopoțeii își ascut cântarea
Și mi se face dor, o recunosc…
De bunici și de sănii ce alunecă-n vale,
De pârâul ce-ngheață cu rost,
De glasul Duminicii-n strană,
De oamenii dragi care-au fost.
Și fără cost mă apropii de vatra ce pâlpâie galben încins…
Tu tot acolo ești bunule,
Tu tot mai stai întins,
Câtă iarbă,
Câtă cale
Câtă plamumă de ger,
Cât vei vrea să ne mai cauți
Ochi deschiși, închiși de ieri!
de Cristina Bărăscu
