Nu-i ca vara, nici iarna asta! Astfel că, în mii de locuinţe racordate la sistemul acela, s-a dârdâit de frig. Ba un blocaj financiar, ba o avarie la reţeaua termică… Autorităţile au fost prinse pe picior greşit (e ca şi cum am zice că-i viscol în Siberia).
Ia gândiţi-vă că le-ar fi venit ideea să ataşeze câte o periuţă colectoare, fiecărui contribuabil, pentru ca energia mecanică preluată din dârdâieli să fie transformată în energie electrică. Branşaţi la sistemul naţional, cetăţenii ar fi rebegit din patriotism, iar din contribuţia lor energetică s-ar fi putut finanţa, măcar în Capitală, un festival al deszăpezirii, grandios ca aniversarea de-anțărț, a lui Ponta, de pe stadion. Sunt sigur că la festival, prevăzut cu cârnaţi şi cu vin fiert din belşug, ar fi ieşit ceva persoane, în orice caz mai multe decât la curăţarea zăpezii de pe bulevardele Bucureștilor. Din cele câteva mii, prevăzute în contractele bănoase de deszăpezire…
***
Care dintre ei o fi neisprăvitul: cel ce spune, cu destulă emfază, “Eu sunt gata de mult!” sau cel ce recunoaște, cu oarecare umilință, “Eu încă mă mai șlefuiesc!”?
***
Sobrietatea lecturii păleşte, astăzi, în faţa divertismentului pe care-l aduce internetul unor minţi din ce in ce mai mobile… Dar şi incapabile de a aprofunda idei! Astfel că omul contemporan poate să-şi piardă, în amănunte, o dimensiune altădată esenţială: profunzimea – sau amplitudinea la rezonanţă a morţii.
***
Înainte de revelion, mi-am dus bucatele la Photoshop, am agăţat vâscul, mi-am procurat cea mai fină şampanie, şi chiar am pus deoparte, numărate, boabele de struguri. Apoi te-am căutat la telefon, dar tu nu mi-ai răspuns…
Pesemne, cu laptopul şi cu motanul Dezideriu în braţe, erai ocupată cu numitul “Facebook“, care face bine la singurătate. Așa că abia acum pot să-ți urez “La mulţi ani!”, Soledad – doar părere ne-ai fost…
***
Amendamentul Ponta la Legile lui Murphy.
Creaţia originală este ceea ce ramâne după ce ai uitat totul – chiar şi să-l menţionezi, la sfârşitul lucrării, pe cel de la care ai plagiat.
Acest paradox românesc este inspirat de o cugetare a behavioristului B.F.Skinner şi vine în completarea unui gând “pieptănat” al lui S.J.Lec: “Am întâlnit cititori atât de culţi, încât citatele din clasici le inventau singuri“, tradus incorect, desigur, deoarece s-a dovedit, practic, că este vorba despre:
“Am întâlnit guvernanţi atât de corupţi şi de pontănaci, încât făceau cereri de renunţare la propriile titluri universitare şi semnau ordonanţe de urgenţă pentru ei înşişi.”
***
Există o criză a incomunicabilităţii limbajului: din ce în ce mai puţine persoane sunt dispuse să ne asculte aiurelile… De aceea ne vine greu s-o mai luăm prin bălării! Ne consolăm cu gândul că suntem căţăraţi pe trepte diferite ale formulării – în caz că nu ne considerăm neînţeleşi de-a binelea!
***
Publicul cititor va fi bulversat, în curând, de apariţia unor noi lucrări ştiinţifice. Acestea vor trata, cel mai probabil, subiecte de felul: cum să fii şi comunist şi securist în acelaşi timp, cum să incendiezi nepedepsit nave comerciale într-un port francez, cum să “secureşti” la Anvers, cum să loveşti un copil în public, cum să-ți împingi odrasla până în Parlamentul European sau cum să forţezi Constituţia în mod repetat.
Desigur, cărţile respective nu vor apărea, ca ale celorlalţi politicieni de care autorului i-a convenit să se dezică nu o dată, la editura “Biblioteca pentru hoţi”. Indicată, în cazul său, ar fi “Biblioteca pentru tonţi”, în ideea că vor fi unii care le vor cumpăra cu aceeaşi consecvenţă cu care au crezut că “bocul” e unitatea de măsură a performanţei în politică.
Todirel CĂLUGĂRIȚA
Ziarul de pe Net
