Reproş
Numa’ iarna-i vinovată că s-au şters cărările
Şi printre golaşe ramuri au murit cântările.
Numa’ iarna-i vinovată c-a fugit raza de soare,
Viscolul turbat astupă toate casele din vale.
Numa’ iarna-i vinovată, iarba verde n-o mai vezi,
Gerul alb te strânge-n braţe, dar speranţa să n-o pierzi.
Numa’ iarna-i vinovată de tăcerea dimprejur
Care- ascunde străzi şi case într-un tainic abajur.
Numa’ iarna varsă lacrimi peste paşii îngheţaţi,
Dumnezeu, rescrie viaţa printre norii bosumflaţi.
de Elena Marin Alexe
