Ce este sclavia? Un prim răspuns ar fi: forma cea mai feroce a exploatării omului de către om, apărută în antichitate când, anumiţi oameni au devenit proprietari peste alţi oameni. Atunci s-au creat primele dezechilibre stabilite instituţional între oameni cu drepturi absolute şi oamenii fară drepturi. Sclavii erau acele „unelte vorbitoare” aflate la discreţia proprietarilor. Atunci erau pe picior de egalitate cu animalele , azi le-am spune „maşini”, la care butoanele sunt în mâna proprietarului. De-a lungul istoriei, într-o formă sau alta, această deprindere s-a perpetuat; doar metodele de exploatare au devenit mai rafinate mascând esenţa sclavagismului.
Totuşi, forma primitivă şi-a găsit metode de perpetuare, iar exploatarea brutală îşi are formele sale de manifestare în timpurile prezente. Desigur, veţi spune, că sunt legi care trebuie să ne apere, că sunt instituţii care au obligaţia să vegheze asupra îndeplinirii lor, există „Drepturile Omului”!… Aşa-i, dar ele nu au forţă asupra puterii tale de decizie, ori tocmai acesta este punctul slab pe care „exploatatorii” zilelor noastre reuşesc să-l speculeze pentru a transforma victimele în sclavi. Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane este una din acele instituţii care se străduieşte să anihileze aceste practici. De obicei, este pusă în situaţia de a căuta să-i elibereze pe „sclavi”, să-i caute pe „exploatatori” şi să-i pedepsească conform legilor. Numele atribuit „actorilor” din teatrul de operaţiuni este cu totul altul. Azi se vorbeşte de „victimă” şi de „infractor”, dar în domeniul acesta de activitate, corespondenţa dintre termenii de atunci şi cei de azi este la nivel de identitate.
Joi, 16 februarie 2017, la Colegiul „Vasile Lovinescu” din Fălticeni, au avut loc dezbateri pe această temă, iar Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, prin insp. Mihai Moisoiu, a încercat să ducă o luptă de prevenire, de conştientizare asupra riscurilor acestui tip de exploatare. „Este mult mai uşor să previi, decât să vindeci”, se spune în medicină. Acelaşi lucru e valabil în orice domeniu, dar pe frontul acestui tip de infracţionalitate, victimele devin, în cele mai multe cazuri, şi bolnavi (la propriu), cu boli cronice. Dar conştientizarea populaţiei, mai ales a celei tinere, în care vârsta este un principal atu în selectarea victimelor, este un mic vaccin cu scop de imunizare. Se doreşte ca tineretul să afle din gura specialiştilor care sunt metodele infractorilor şi cum reuşesc aceştia să-şi racoleze victimele, care sunt punctele slabe pe care le speculează la victime. Spiritul de aventură, posibilitatea unui câştig uşor, şantajul financiar, dar şi cel emoţional sunt cele mai frecvente cauze şi cele mai la îndemână unelte de a crea o relaţie de tip stăpân-sclav între infractor şi victima sa. De aici, până la exploatarea de tip sclavagist nu este decât un pas. De cele mai multe ori victimele îşi pierd orice fel de libertate, fie în sens propriu, cât şi în sens figurat. Exploatarea muncii îmbracă diverse forme: de la munca silnică, cerşetorie, până la exploatarea sexuală, prostituţie.
Complexitatea acestei munci, de luptă cu această formă de crimă organizată, a fost explicată pe îndelete şi exemplificată, punându-se accent pe exploatarea sexuală, în care ponderea victimelor sunt la vârsta adolescenţei. Naivitatea coraborată cu negarea autorităţii părinteşti şi/sau şcolare au fost principalele cauze care au dus la racolarea victimelor. Li s-a atras atenţia tinerilor asupra utilizării conturilor din spaţiul virtual, un teren propice pentru înşelarea aparenţelor, pentru păcălirea victimelor, fiind înregistraţi infractori ce au deja mod de operare folosind acest suport. Racolarea se face în două etape. Pozând în profiluri fictive, sub identităţi fictive, infractorii câştigă mai întâi încrederea victimelor urmând ca ulterior, în funcţie de rezultat să obţină controlul total asupra victimei. De cele mai multe ori au fost şantajate în urma obţinerii unor fotografii compromiţătoare, dar au fost şi cazuri când victimele au fost răpite, apoi sechestrate şi obligate să se prostitueze, ele căzând în plasa unei „întâlniri sentimentale”.
Scopul proiectului „Nu sunt victima traficanților de persoane”, acela de a conştientiza cauzele şi efectele imediate şi de durată ale traficului de ființe umane şi de promovare a unor metode alternative pentru dezvoltarea unor comportamente dezirabile social precum și de prevenire a apariţiei fenomenului de trafic cu fiinţe umane, în rândul elevilor de la Colegiul „Vasile Lovinescu” Fălticeni, sub egida căruia s-a desfăşurat această întâlnire, se consideră a fi atins, în special prin aducerea în atenţia auditoriului (elevi din toate clasele ciclului liceal, preponderent clasele a XI-a şi a XII-a) a modului de operare al acestor tipuri de infractori. Înţelegerea fenomenului: „Care sunt cauzele primordiale şi cum se desfășoară procesul de recrutare a minorilor pentru traficare în scopul exploatării?” şi „De ce, în condiţii similare de trai, doar unii minori ajung victime ale traficului de persoane şi alţii nu?” este tocmai acel vaccin în care profesorii participanţi la proiect, Nemiţanu Emilia, Cărămidă Elena Daniela, îşi pun speranţa imunizării tinerei generaţii asupra acestui fenomen.
În mare parte, obiectivele proiectului au fost atinse, însă părerea unanimă este că el trebuie să continue pe parcursul mai multor ani şcolari, prin implicarea tuturor claselor de elevi, aceasta fiind o bună ocazie de întărire a colaborărilor dintre instituţii, dar şi de apropiere între unitatea de învăţământ şi autoritatea părintească, în adâncirea legăturilor dintre elevi, profesori şi părinţi, precum şi o bună ocazie de prevenire a infracţionalităţii.
GINA-MARIA TODICĂ
