Ştim cu toţii că presa tipărită postloviluţie nu a avut o viaţă uşoară în urbea noastră, pretins culturală.
“Opinia fălticeneană” (1 ian.1990 – mai 2005) a fost o publicaţie nu atât lunară, cât sporadică, neapucând a suta apariţie.
Săptămânalul “Observator” (17 ian.1996 – 15 iunie 1996) a apărut meteoric, în doar 18 numere, iar revista trimestrială de cultură şi bibliologie “Interferenţe culturale”/”Interferenţe” (10 oct.1997 – 15 dec.1998) n-a “interferat” cu cititorii decât de 7 ori.
Mai aproape de noi, lipsa cronică de fonduri a limitat “Cronica de Fălticeni” la doar trei apariţii tipărite, iar din “Vocea ta fălticeneană” a făcut o amintire, ce abia s-a auzit dincolo de campaniile electorale.
Fenomenul nu putea rămâne fără consecinţe la nivelul mentalităţilor celor ce alcătuiesc “triunghiul Bermudelor” în care se tot pierde presa fălticeneană: sponsori, cititori şi ziarişti/publicişti. Astfel:
– SPONSORII nu mai agrează decât propriile puncte de vedere, cultivându-şi lăudătorii, care-i periază în limbiş şi-n curmeziş;
– CITITORII urmează preceptul “învăţaţi de la copaci”, constrânşi să citească anunţurile prinse de arbori şi ignorând mersul treburilor urbei, nepublicabil pe ziduri, pe garduri sau pe ganguri;
– ZIARIŞTII/PUBLICIŞTII umblă cu prostisme şi devin mercenari sau conjuncturişti, după cum le dictează interesul de moment: aldeologi, comanolatri, stanofili sau tofanofobi.
În aceste condiţii, nu miră pe nimeni că două (doar) sunt, la această oră, ziarele care mai apar în Fălticeni, ambele în format electronic.
Şi că doar unul este menţionat pe site-ul Primăriei (iar acela nu este, aţi ghicit, Ziarul de pe Net, regionalul de Fălticeni care tocmai a împlinit cinci luni de apariţii zilnice).
Doar unul (nu ZdpN) este scris, pariem că în timpul programului şi cu logistica din dotare, de către bugetarii din administraţia locală.
Doar unul (aţi ghicit !) primeşte înaintea sau în locul tuturor informaţii publice de la Primărie (ce-i drept, numai pe cele favorabile conducerii, pentru liniştea căreia “au suprimatără” rubrica de comentarii – ca să nu mai “răsufle” boacănele “administrăciunii”, dinspre vreun cititor excesiv informat).
Aşadar, nu risc mult dacă numesc această publicaţie on-line “oficiosul de sub pulpana Primăriei Fălticeni”.
Căci, iată ce ne-a devoalat, mai deunăzi, purtătorul său de cuvânt – dând să motiveze de ce numai oficiosul (discriminat pozitiv, cu încălcarea legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public şi a normelor sale de aplicare) a primit ştirea că se interzice staţionarea autovehiculelor pe terenul din faţa instituţiei în cauză:
“…edilul şef a hotărât… Asta în condiţiile în care decizia la nivel de Primărie a fost una strict verbală şi cu aplicare imediată, fără hârtii oficiale pentru o simplă directivă”.
Ce vorbeşti, soro ?! Adicătelea directivele astea simple, care au consecinţe asupra altora pe care-i amendezi, eventual, să nu fie aflate de nenea cetăţeanu’ decât din ziaru’ lu’ mata ?
Halal transparenţă, de cap să-ţi fie !
Şi noi, care credeam că art.68 alin.1 din Legea administraţiei publice locale este valabil şi la Fălticeni (!):
“În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii…Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică…”.
Cât despre deciziile “strict verbale” ale vreunui “vorbete”, acestea n-ar mai putea conduce la procesele de la Nürnberg , ce-i drept, dar:
– ar da scuipat la furcă activităţilor conspirative ale juriştilor care “încurcă” procesele Primăriei cu cele ale deputatului Stan;
– hei-rupismului care a dus la deversarea reziduurilor din rezervoare direct pe caldarâmul străzii Ana Ipătescu;
– aruncării în aer a pieţii imobiliare de pe b-dul “2 Grăniceri” (unde bugetul local are deasupra-i sabia executării silite pentru 350 euro pe metrul pătrat de teren);
– masacrării spaţiilor verzi ş.a. (despre care nu din oficios veţi fi aflat).
Toate acestea pentru că Primăria, în loc să ducă la îndeplinire numai hotărârile Consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând – cum este obligată de prevederile art.77 din “biblia administraţiei locale” – problemele curente ale colectivităţii locale şi ale cetăţeanului Stan PĂPUŞĂ, este pusă în situaţia să acţioneze pentru rezolvarea altor interese, transmise ca folclorul, prin viu grai, ale politicienilor care dau “undă verde de sus”.
N-am zis-o noi !
Todirel CĂLUGĂRIŢA
Ziarul de pe Net
cine esti tu ma asta care le stii pe toate si de unde dracu ai mai aparut si tu ca din oras nu esti sigur…
Un limbaj suburban, care caracterizează starea de spritit și IQ-ul minuscul al staff-ului pseudoprimarului Coman. Garda de corp Ciroaia Iulian, posibil prieten de pahar și pișător vajnic al rondurilor de flori din urbea noastră (probabil de aceea nu mai cresc alte flori decât firavele panseluțe!) se erijează în apărătorul greșit-numitului primar printr-o frază fără cap și fără coadă, fără logică sau topică, dar cu puncte de suspensie. Adică, “aș mai avea multe cuvinte de duh (a se citi obscenități) de scris, dar nu mă lasă ăștia din redacție!” Spre binele nostru, al cititorilor, care nu suntem de aceeași părere cu numitul Ciroaia!
Apropo de flori si eu ma intrebam unde au disparut trandafirii, lalelele, garofitele, etc care ne incantau ochii pana nu demult si ne-au dat renumele de ” orasul florilor “. Acum se planteaza ( unde mai este loc, pentru ca spatiile verzi sunt luate de panouri publicitare, chioscuri si tarabe cu flori ) doar niste panarame de flori, achizitionate probabil la un pret de heroina.