CALMANT
Mi-e cerul pictat în albastru,
Pământul învie sub verdele crud,
Mă-mbie, să-mi plec iar genunchii
În locul de taină, sub dud.
E-o liniște-adâncă, răcoare,
Sublimă e clipa din sufletul meu,
Sunt singură, totu-i tăcere,
Dar simt cât de-aproape îmi e Dumnezeu.
Pe buze îmi tremură ruga,
Nu-i nimeni, doar eu și lumina din zori,
Coboară spre mine iubirea,
Ca soarele care se-arată din nori.
Mă-nvăluie pacea, speranța,
Căci umbrele toate dispar în neant,
Răspunsul Tău, Doamne, e mană,
O hrană divină pe suflet calmant.
de Elena Marin Alexe
