FURTUNA
Se frâng crengile și plâng în bătaia vântului,
furtuna cerne-n ponor durerea pământului.
Scârţâie poarta la drum şi ulucile se rup
Zarea parcă-ar fi de scrum, frigul tremură în trup.
Scapără în depărtări, tunetele zarvă fac,
Curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac
Vântul scarmănă pe cer, norii negri tulburați,
Îi dezleagă de mister și îi lasă supărați.
Melancolic sufletul îşi trage obloanele,
Să n-audă bocetul, să nu-şi ude hainele.
ELENA MARIN ALEXE
