Medicul Vasile Oşean (38 ani), născut la Fălticeni, este membru al echipajului Atlantic4, care a stabilit o premieră prin traversarea Mării Negre cu o barcă cu vâsle.
CITESTE
Următorul lor proiect este traversarea Oceanului Atlantic în același mod. Pe 12 decembrie 2017, alături de Andrei Roşu, Ionuţ Olteanu, Marius Alexe şi Alex Dumbravă, Oșean va porni într-o cursă de 5.200 km pentru o cauză nobilă : construirea campusului socio-medical HOSPICE Casa Speranţei de la Adunaţii Copăceni.
Călătoria este programată să dureze 60 de zile, pornind din La Gomera ( Insulele Canare ) spre Caraibe ( Insula Antigua ).
Oșean este căsătorit, are 2 copii – Maria ( 7 ani ) şi Paul ( 9 ani ), a urmat colegiul Nicu Gane Fălticeni, apoi a absolvit facultatea de medicină Cluj, a activat la lotul olimpic de canotaj și a fost medic coordonator la Federaţia Română de Atletism.
De 3 ani este coordonatorul clinicii Medy SportLine, specializată pe recuperarea diferitelor patologii degenerative (artroze, hernii de disc etc.), respectiv pe recuperare postoperatorie.
ZdpN a obținut, prin amabilitatea PR Medy SportLine, un amplu interviu cu Vasile Oșean, din care publicăm fragmente.
Cum a luat naştere proiectul temerar de a traversa Atlanticul într-o barcă cu vâsle?
În orice proiect important, sunt definitorii cauza finală şi participanţii la acest proiect. Este o cauză nobilă care se îmbină cu ceea ce fac zi de zi ajutând oamenii cu diferite afecţiuni. Cauza nobilă din spatele acestui proiect este construirea unui centru socio-medical la Adunaţii Copăceni pentru copii cu boli invalidante permanent. Legat de al doilea aspect al unei provocări, sunt participanţii; hotărârea de a porni pe acest drum a fost luată în urma discuţiei cu Andrei Roşu care a venit cu ideea proiectului. Amândoi suntem iniţiatorii acestui proiect, am stat şi l-am rumegat bine, după care ne-am hotărât să facem o schiţă a lui să vedem cum îl demarăm. Primul pas a fost consultarea familiei şi, după o perioadă de răgaz de câteva zile, ne-am reîntâlnit şi am început să lucrăm la acest proiect în momentul în care am primit aprobarea. În faza iniţială a acestui proiect a fost implicată şi o a treia persoană, un fost canotor profesionist care, din motive personale, s-a retras la o lună de zile după lansarea proiectului. În concluzie, am lansat un concurs naţional pentru selectarea a încă două persoane pentru a completa echipajul de 4 membri.
Cum s-a desfăşurat selecţia pentru completarea echipajului ? Au fost probe de foc ?
La acest concurs s-au înscris 240 de doritori. A avut o loc o selecţie amănunţită, au fost selecţionate 10 persoane. Au avut parte de nişte probe deosebite în vara anului 2016 ( în august ), pe o insulă izolată în Delta Dunării. Acolo au fost supuşi unor probe în care două ore erau de activitate, două de pauză, indiferent dacă era zi sau noapte, proba finală fiind mersul pe jar încins – o probă de foc, la propriu… A fost un tur de forţă de 3 zile şi 3 nopţi, în urma căruia toţi participanţii au rămas impresionaţi.
Probele au testat doar capacităţile fizice ale semifinaliştilor?
Dacă este să intrăm în detalii şi să dăm amănunte picante şi comice, spre exemplu la ora 12 noaptea, la lumina frontalei ( o lanternă mică în frunte ) au avut de separat orez alb de orez brun, linte, năut şi câteva boabe de fasole, timp de 2 ore într-un peisaj de vis, adică folosindu-şi mâna din când în când pentru a da la o parte norul negru de ţânţari care le întuneca privirea… După probă urmau 2 ore, teoretic de pauză, după ce două ore lucrau asiduu într-o muncă anostă, repetitivă, pentru că aşa este şi vâslitul, o muncă repetitivă fără să-ţi creeze o perspectivă a viitorului şi, pur şi simplu, vâsleşti nonstop fie că vezi, fie că nu vezi ceea ce faci. După efortul fizic, aveau teme de făcut, care includeau calcule matematice, şi abia după ce le terminau îşi puteau lua pauza. Sfârşitul pauzei era la ora fixă pentru toţi, aşa că, cu cât îşi petreceau mai mult timp rezolvând probleme de matematică, cu atât mai scurtă aveau pauza.
Altă probă comică, după ce s-au întors de la vâslit, la ora 13, concurenţii au intrat în cort – câte 4 oameni în cort de două persoane şi 6 oameni în cort de 4 persoane, corturile fiind închise ermetic. Trebuia să reziste jumătate de oră, înghesuiţi şi suportând sauna respectivă din cort.După ce au ieşit din saună la ora 14, bucuroşi că în sfârşit urmează două ore de pauză, li s-au înmânat două lopeţi, li s-a indicat o zonă extinsă de plajă unde, dacă ar fi săpat fiecare dintre ei, şi-ar fi găsit o pungă de mâncare care ar fi fost masa pe ziua respectivă.
În urma acestor probe, au fost selectaţi 5 aşa-zişi câştigători care s-au detaşat vizibil, noi având ca obiectiv să avem 3 câştigători, dar cei din clasamentul de top fiind de valori apropiate, am ales 5 finalişti. Cei 5 au urmat un program de pregătire cu noi în lunile octombrie, noiembrie, inclusiv pe mare, vâslind cu barca. Când a fost zăpadă şi nu s-a putut ieşi pe mare, fiind şi foarte frig, am urmat un program de tratament de forţă, dar şi un program organizat de vâslit, folosind simulatoare de barcă. La sfârşitul lunii martie am avut probele finale. În urma a două zile de probe, s-au stabilit trei câştigători, doi care fac parte din echipa Atlantic 4 împreună cu mine şi Andrei Roşu, iar al cincilea ca rezervă, urmând să ne antrenăm împreună.
Cum v-aţi pregătit până acum pentru Atlantic Challenge?
În noiembrie 2016, am făcut în Marea Britanie cursuri obligatorii de navigaţie, prim-ajutor, supravieţuire marină şi vâslit oceanic. Am făcut apoi 3 zile de curs de radio comunicaţii, la Set Sail, împreună cu echipa Atlantic4.
În perioada 12-19 mai 2017 am fost din nou în Marea Britanie pentru cursurile obligatorii cerute de către organizatorii Atlantic Challenge. Primele trei zile au inclus cursuri de navigaţie, în care ne-am familiarizat cu „citirea” hărţilor. În a patra zi am făcut cursul de radiocomunicaţii, urmat de o testare scrisă şi practică, pe care am trecut-o cu succes. În a cincea zi a venit rândul cursului de prim ajutor, unde am exersat tehnici de resuscitare şi de acordare a îngrijirii necesare, în cazul unor accidente pe mare sau pe ţărm. În a şasea zi am intrat la apă, la propriu, pentru a învăţa tehnicile de supravieţuire în cazul unui naufragiu. Ultimele două zile au fost dedicate vâslitului oceanic, incluzând tot ce ţine de aspectele logistice şi organizatorice ale cursei din 12 decembrie.
Care este cea mai mare provocare din cadrul pregătirii pentru Atlantic Challenge?
Pentru mine, antrenamentele sunt o provocare deosebită. Marea provocare în acest proiect este menţinerea sănătăţii, discutând despre un consum caloric extraordinar de mare în timpul efortului fizic. În principiu, o oră de vâslit echivalează cu 800 de calorii arse, existând un pattern de 2 ore de vâslit cu 2 ore pauză, adică circa 10.000 calorii se vor consuma pe zi. Deci este necesar un aport crescut de calorii. Atunci nu vom putea consuma chiar 10.000 calorii zilnic, în condiţiile în care mâncarea pe care o avem cu noi este mâncare deshidratată, concentrată. Peste Atlantic nu poţi să-ţi iei alimente perisabile, plus că eşti limitat de greutate. Dacă ar fi să iei conserve, creşte greutatea bărcii, trebuie să le cari cu tine de la început la sfârşit nu poţi arunca ambalaje în ocean. În concluzie, foarte multe vor fi mâncăruri la plic, deshidratate, de tip adventure food, în aşa fel încât greutatea corpului trebuie să fie măcar înainte de start formată dintr-un strat de grăsime.
CORINA CHERECHEȘ
