Duminică după-amiază scriitorul fălticenean Alexa Pașcu și-a prezentat, la Muzeul de Artă Ion Irimescu, volumul de proză Pelerin în Țara Sfântă și cel de versuri La braț cu toamna.
Viceprimarul Constantin Bulaicon a felicitat autorul, a încurcat, de emoție, Zilele orașului, plasându-le în septembrie și a adăugat că “dl. primar, din motive binecuvântate, dumnealui este naș, va călăuzi în viață un cuplu, vă dorește sănătate multă și succes și cât mai multe cărți care să ne bucure sufletul. Prea multe nu pot eu să zic, nu sunt un expert în ceea ce privește literatura și poezia” și a cedat microfonul.
După un aplaudat recital al maestrului Nicolae Maxim la flaut, monahia Elena Simionovici a fost concisă, spunând că Pașcu e poet chiar și atunci când scrie proză și a citit o mărturisire a autorului, referitoare la “trăirile crinului bucuriei depline, la mormântul sfânt”.
Scriitorul Ioan Țicalo, cel care de multă vreme păstorește asupra scrisului meu, după cum a mărturisit Pașcu, a atras atenția auditoriului că La braț cu toamna dezvoltă sentimentul de iubire, “o nebuneală care te prinde pe la 17 ani și ține până pe la 30, după care cam trece și omul se liniștește…” O doamnă din sală a adăugat, foarte corect “…până la a doua nebuneală !”
Fapt e, în general, că poeții au cântat iubirea în tot felul de forme, din moment ce sentimentul de dor este infinit. Și a mai punctat Țicalo, referindu-se la Pelerin în Țara Sfântă, e o carte asezonată cu fotografii frumoase, în care vorbim despre Mântuitor, dar și convorbim cu El.
Divagând la cele lumești, la călătoria din 2008, prezentată în carte, apar niște securiști, “chestie anapoda de tot” în opinia vorbitorului, un atent ascultător din sală concluzionând “încă sunteți copil, fără ei nu se poate !”
Poeta Mihaela Grădinariu a mărturisit de la început că preferă să vorbească în calitate de cronicar literar, a punctat că La braț cu toamna este de o sinceritate extremă, din care răzbat zbaterile extraordinare ale unui suflet, cu rezonanțe în spații ale îndoielilor și ale regăsirilor de sine. În tot acest timp gazda dădea din cap afirmativ… Dna. Grădinariu a vorbit frumos despre poeziile de dragoste ale lui Pașcu, a recitat cu pasiune și inflexiuni și, sincer, nici nu știu când a confirmat că Pelerin în Țara Sfântă este mai mult decât o carte de călătorie.
În ceea ce-l privește pe criticul literar Nicolae Cârlan, nu am rămas mirat, doar am avut confirmarea, când a judecat aspru proiectul Galeriei Oamenilor de Seamă, afirmând tranșant că “devine tot mai mult Galeria Oamenilor de Scamă”. De unde a plecat totul ? De la zona miraculoasă a personalităților pe care Fălticeniul le-a dat țării și lumii ! Numele Monica Lovinescu vă spune ceva ? Ei, aș, fleacuri… Bine, bine, poate vă întrebați, cine ar trebui să stabilească tematica hulitei Galerii ? Cum cine ? Chiar Cârlan ! Mai ales că, în timpurile comuniste, nu a reușit pe de-a-ntregul, deși totul costa doar vreo 2 milioane lei…
Revenind la evenimentul în sine, Cârlan a deplâns “țara sfântă, țara tuturor războaielor, comise în numele lui Isus Hristos” și a vorbit, asemeni părintelui Stăniloae, despre Îndumnezeirea omului. Tonul său a căpătat accente critice nu numai când s-a referit la unii ziariști și la un actual conducător “prost” din Suceava, ci și când a dezvoltat raționamentul potrivit căruia “capul bisericii creștine universale trebuie să fie patriarhul Ierusalimului, nu papa de la Roma”. De aici până la colaborarea cu Securitatea a arhiepiscopului Bartolomeu Anania nu a fost decât o frază, ideea fiind că acest lucru se întâmplă peste tot în lumea largă, dar la noi mai dihai decât oriunde. “Au ieșit proștii în față și-o fac pe deștepții, iar vinovați suntem noi pentru că ne doare-n cot de ceea ce se-ntâmplă” a fost concluzia despre vremurile pe care le trăim, înainte de a se lansa în alte judecăți de valoare despre președintele Dodon, despre înalta poartă de la Bruxelles și despre Adrian Păunescu, “un poet care s-a implicat în Cetate, nimic de zis, dar era prea pupincurist când cânta Partidul, Ceaușescu, România”.
Îndemnul meu ar fi să intrați în posesia cărților lui Alexa Pașcu pentru că merită a fi lecturate cu atenție. Mai ales după ce au stârnit asemenea discuții…
TEODOR PUȘCAȘU
