Florile pământului
–
–
Acoperă roua țărâna bob cu bob
Din care sfânt cuvânt stă despicat să iasă la lumină,
Trec carele-ncărcate până-n brâu
De glasuri –îngeri vestitori de nemurire.
–
Urarea plugului pe glia strămoșească
Ascunde tainic rugăciuni fierbinți,
Rostite cu tărie și candoare
De prunci cuminți.
–
Și uite, anul stă să se închidă
În cercul Învierii din pământ,
S-apleacă grâul în cunună peste cânt,
S-adună sufletele ceară-n foc să ne colinde.
–
–
de CRISTINA BĂRĂSCU
