Un comunicat de presă al președintelui Asociației Șomuzul, Todirel CĂLUGĂRIȚA
Asociația ȘOMUZUL s-a înființat în luna mai 2005, când deținătorii de terenuri aflate sub luciu de apă pe raza comunei Rădășeni și în imediata apropiere și-au văzut amenințate drepturile de proprietate, în urma unor decizii anapoda sau lipsite de transparență luate de autorități, de multe ori în complicitate cu piscicultorii (a se citi: în interesul lor).
La acea dată, rădășenenii se știau proprietari pe aceste terenuri, ce erau administrate de SC Piscicola SA Fălticeni (din al cărei Consiliu de administrație a făcut parte și Ioan STAN, deputatul de atunci și senatorul de acum renunțând la această calitate în favoarea unor apropiați ai săi, în anul 2003, imediat după apariția pachetului de legi anticorupție).
Ei dețineau adeverințe sau titluri de proprietate, emise în baza Legii nr. 18/1991, ca urmare a unei hotărâri a Comisiei județene de fond funciar Suceava, HCJ nr. 13.055/1991. Prin această decizie administrativă se aprobase propunerea Comisiei comunale Rădășeni de restituire a terenurilor pe vechile amplasamente, întocmai cum fuseseră înscrise în registrele agricole din anul 1962, anul cooperativizării forțate, când aceste terenuri au fost preluate abuziv la CAP. Iar în fiecare toamnă, începând cu anul 1992, deținătorii unor astfel de înscrisuri primeau câte 1kg pește pe fiecare ar de teren, cu care figurau în tabelele întocmite de Primăria comunei Rădășeni și înaintate anual la SC Piscicola SA Fălticeni.
Mai mult, în anul 1993, Comisia județeană Suceava a emis încă o hotărâre – HCJ nr. 8744/1993 (deși prima nu fusese contestată de nimeni în termenul de 30 de zile, prevăzut de lege), prin care se stabilea calitatea de acționar la SC Piscicola SA Fălticeni, pentru deținătorii de terenuri agricole-amenajări piscicole. Așadar, ca la noi la nimenea, două hotărâri pentru aceeași cerere depusă de cetățean. Dar, cu toate că exista prevederea ca fiecare cetățean îndreptățit la acțiuni să primească o decizie de acționar, Comisia județeană nu s-a conformat legii. Comisia județeană nu s-a conformat nici dispozițiilor Legii nr. 1/2000, potrivit cărora era obligatoriu ca titlurile de proprietate, pentru cei ale căror drepturi fuseseră recunoscute printr-o decizie administrativă (darmite prin două, HCJ nr. 13.055/1991 și HCJ nr. 8744/1991 – cum era cazul rădășenenilor!), să fie emise în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii, deci până în ianuarie 2001.
De inacțiunea autorităților administrative de la județ au beneficiat piscicultorii și cei ce le-au acordat, nelegal, sprijin – din cadrul unor instituții de felul ADS (Agenția Domeniilor Statului) sau „Apele Române”, înțesate de rudele, amantele sau lipitorii de afișe ai parlamentarilor.
Astfel că, în anul 1999, a intrat pe fir „Apele Române” prin Direcția Apelor SIRET Bacău, căreia i se subordonează Sistemul de Gospodărire a Apelor (fosta OGA) Suceava. Aceasta a încheiat cu SC Piscicola SA Fălticeni (societate cu capital majoritar de stat, la care fusese stabilită calitatea de acționar pentru toți deținătorii de terenuri aflate sub luciul de apă de pe raza comunei) contracte de furnizare a apei brute, dar și contracte de utilizare a potențialului piscicol. Contractele erau încheiate pentru întreaga suprafață de 242 hectare aferentă Acumulării Șomuz II-Moara (care a aparținut, până ce terenurile au fost preluate abuziv de CAP-uri, cetățenilor din Rădășeni, Horodniceni, Bosanci, Moara și Bunești). Rădășenenii dețineau aproximativ 33 hectare în această acumulare, iar în aval de aceasta, pe raza comunei, mai dețineau aproximatix 250 hectare.
Conducerea SC Piscicola SA Fălticeni a considerat împovărătoare plata acestor servicii, prestate de Direcția Apelor, așa că a renunțat la ele, către sfârșitul anului 1999. A profitat de aceasta, unul dintre șefii de fermă ai SC Piscicola SA, cel de la Ferma Moara (adică de la Acumularea Șomuz II-Moara) – care și-a făcut propria societate, SC Pescofal SRL Fălticeni, cu care a participat, singur (desigur!), la o licitație organizată la Bacău. Pe care (cum altfel?) a câștigat-o. Licitație prin care i s-a încredințat un contract de prestări-servicii, prin care primea, contracost, nu-i așa?, potențialul piscicol al acumulării – adică un soi de contract de arendă pentru băieții deștepți (care ne duc țara de râpă). Contractul este reînnoit anual, astfel ca dependența față de „reprezentanții statului” de la Bacău să fie deplină. Proprietarii suprafețelor de teren de sub apa „furnizată” de Apele Române au rămas la mila Domnului…
… Domnului prefect al Sucevei, care a conlucrat fructuos cu „Apele Române”, în perioada 2001-2003, astfel:
- Direcția Apelor SIRET – Bacău a “uitat” că a avut reprezentant în Comisia județeană de fond funciar, atunci când au fost emise hotărârile din 1991 și 1993, cu toate că subinginerul din Onești, Florin BOERU, fusese subprefect cu puțin timp înainte. A uitat și că, în cazul că i s-ar fi părut a fi nelegale, legea i-ar fi permis să le conteste, în termen de 30 de zile de la adoptare, potrivit legilor și regulamentelor fondului funciar. A uitat că a avut reprezentant în Comisia județeană Suceava, atunci când au fost adoptate acele decizii. Așa că a chemat în instanță Comisia județeană de fond funciar Suceava, cerând anularea HCJ nr. 8744/1993 (de hotărârea din 1991… uitase).
- Comisia județeană a uitat că existau, nu una, ci două hotărâri care consfințeau dreptul de proprietate al rădășenenilor. A uitat că, nu adevărații proprietari le-au emis, ci chiar ea, Comisia județeană, cu chiar votul reprezentantului de la Ape, membru al comisiei. A uitat să cheme, în fața judecătorilor, Comisia comunală Rădășeni – ale cărei propuneri le aprobase. Nu i-a chemat (a uitat, desigur, s-o facă) nici pe beneficiarii hotărârii din 1993, deținătorii – cu adeverințe și titluri de proprietate, unii chiar cu hotărâri judecătorești de reconstituire a dreptului de proprietate – de subluciu de apă, de la Acumularea Șomuz II-Moara. A uitat și că trecuseră aproape 10 ani de la adoptarea ultimei hotărâri, iar între timp mulți, majoritatea, primiseră titluri de proprietate.
- Doar a achiesat la (adică a fost de întru totul de acord cu) – prin prefectul Ioan Cușnir, colegul de partid (vom vorbi, mintenaș, și de alte partide care și-au băgat cozile de topor în proprietățile oamenilor) al lui Ioan Stan – pretențiile celor din Bacău, Onești, Suceava. Adică a fost de acord să se anuleze drepturile oamenilor, în lipsa lor.
- Judecătorii, însă, au fost, totuși, atenți (DEȘI ar fi putut cere măcar un punct de vedere de la Comisia comunală Rădășeni, dacă tot au uitat, deh!, fapt molipsitor, că le incumbă obligația de a avea un rol activ și de a cere Comisiei județene să depună la dosar deciziile de actionar ale fiecărui proprietar în parte – în felul ăsta ar fi constatat că nu existau, deci că respectiva comisie, neîndeplinindu-și obligația legală, îi punea în aceeași cofă pe toți beneficiarii HCJ nr. 8744/1993 – iar aceștia reprezentau aproximativ 500 de familii din Rădășeni, dintre care, reamintim, într-un fel, doar o parte, adică aproximativ 90, dețineau cele vreo 33 de hectare de la Acumularea Somuz II-Moara, în cauză. N-aveau nici în clin, nici în mânecă, ceilați cam 410 proprietari, cu Acumularea Șomuz II-Moara și cu pretențiile Apelor Române pe care prefectul Sucevei, coleg al deputatului din Consiliul de Administrație al SC Piscicola SA, le recunoscuse pe dată și cu entuziasm).
Pe scurt, decizia judecătorească nr. 1290/2002 (care a rămas definitivă și irevocabilă din toată trebușoara asta) spunea cam așa: Tribunalul Suceava își declină competența și trimite cauza spre soluționare la, ați ghicit, Comisia județeană. Cu indicațiile, de care trebuia să se țină seama, de a fi stabilit regimul juridic al terenurilor și de a fi examinată situația juridică în care se afla fiecare proprietar sau acționar în parte.
Ce a făcut Comisia județeană, începând cu anul 2003, când hotărârea respectivă a judecătorilor a rămas bătută în cuie? A amețit lucrurile, considerându-i foști acționari pe rădășeneni, pe fiecare în parte – deși doar circa 90 dintre ei aveau terenuri la Moara (din 500 de beneficiari ai hotărârilor de atribuire a titlurilor de proprietate/acțiunilor la iazuri). Deși instanța nu anulase calitatea de acționar a tuturor (celor maximum 90), ci doar o repusese în discuție.
A dispus, cu acordul Ministerului Agriculturii (prin Petre Daea, secretar de stat la acea dată), ca “foștii acționari” să încheie contracte de arendă cu SC Piscicola SA Fălticeni.
Doar că nu toți s-au simțit „foști acționari”. Unii au știut că art. 8 din Legea nr. 1/2000 prevederea punerea în posesie, în acumularea piscicolă (Art. 8. – Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar la societăţile comerciale pe acţiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, nemodificată, li se restituie în natură suprafeţe cu destinaţie agricolă sau piscicolă de aceeaşi calitate, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăţi. Atribuirea efectivă a terenurilor se face în zona colinară pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie pe vechile amplasamente dacă nu sunt afectate exploataţiile agricole, proprietate publică şi privată a statului, în unitatea lor.) , și că ordonanța de urgență prin care se înființa ADS (OUG nr. 198/1999) prevedea întocmirea unei balanțe a terenurilor, pe fiecare acumulare în parte, urmând ca beneficiarii hotărârilor Comisiei județene (HCJ nr. 13.055/1991, de exemplu) să fie puși în posesie. Faptul era prevăzut și în Regulamentul (actualizat) de aplicare a legii privind fondul funciar, dar și, ulterior, în legea de înființare a ADS, nr. 268/2001.
Alții, însă, au fost convinși, inclusiv de către primarul și viceprimarul de-atunci ai comunei, care au dat sfoară-n țară, anunțuri prin biserici și au pus afișe pe garduri, că acele contracte de arendă era obligatoriu să se încheie. Ca foști acționari, nu ca proprietari. Cu SC Piscicola SA, deși această societate era înglodată în datorii, în anul următor deschizându-se, împotriva ei, procesul de insolvență/faliment. Urmând ca, dacă în termen de 1 an nu vor prezenta actele de punere în posesie, arendatorii să plătească piscicultorilor de 10 ori valoarea contractului. Ca să scape piscicultorul-șef Melinte de faliment.
Pe de altă parte, ceilalți rădășeneni au fost împiedicați să țină o adunare populară, în care să le explice concetățenilor că e ceva putred la mijloc și să caute soluții, sfătuindu-se cu ei și cu reprezentanții administrației. Primarul și viceprimarul au mers prin biserici și au anunțat că invitații nu mai vin, deci ședința nu se mai ține.
Ședința s-a ținut, totuși, peste 200 de cetățeni fiind prezenți la Căminul cultural. A fost momentul în care Gheorghe Flutur, parlamentar în Comisia pentru agricultură (pe atunci), și-a dezlegat traista cu promisiuni, că se va face, că se va drege, că proprietatea…
Doi ani mai târziu, era ministru al Agriculturii, poziție din care l-a impus la șefia CNAFP București pe un anume profesor de matematică din Sulița, Corneliu Popescu ( acesta s-a rostuit, degrabă, cu un loc de vilă la Mălini, de vreo 8-10.000 euro, chiar lângă locurile similare ale conducerii falimentarei SC Piscicola SA Fălticeni. Nu știm și nici nu vrem să bănuim că acesta ar avea vreo legătură cu terenurile noastre, trecute de Piscicola la ADS, de unde au trecut mai departe la CNAFP, apoi la ADS, apoi la ANPA, pe motiv că ar aparține domeniului public. Dar vândute fără licitație, parte din ele, cele cu diguri, către SRL-ul fostului piscicultor-șef al falimentarei Piscicola, căpușa societății de stat). Iar pe Orest Onofrei nu noi l-am numit prefect al județului Suceava…
Orest Onofrei, colegul de partid al lui Flutur, adică cel ce a semnat, ca președinte al Comisiei de fond funciar, o hotărâre prin care obliga comisiile locale din 5 comune (Rădășeni, Horodniceni, Bosanci, Moara, Bunești) ca foștilor acționari (se înțelegea că toată lumea care avusese de-a face cu ”comersanții de piei de cloșcă„ de la Piscicola, de la mic la mare) să li se atribuie teren pe alte amplasamente, la zeci de kilometri distanță, unde-a înțărcat mutu’ iapa (Dornești, Bălcăuți etc). Posibil, ca să se reediteze un nou caz Metro. Ca să nu strice, pe-acolo, afacerile vreunei beizadele de fost comunist, două comisii locale (din Bosanci și Horodniceni) și Asociația Șomuzul au ripostat.
S-a cerut instanțelor anularea HCJ 1177/2007 (de atribuire a unor amplasamente, hăt, pe coclauri). Comisiile comunale din Horodniceni și din Bosanci au pierdut glorios procesele, având vântul din față (a se citi că se judecau cu ditamai prefectul, tartorul administrațiilor locale și cu reprezentantul lui Flutur, pardon: Tăriceanu era premier, pe tărâm bucovinean și pe-alături, un pic, că dincoace de Șomuz sunt regățenii).
Asociația Șomuzul a obținut câștig de cauză, poate și din cauză că reprezentantul ei în toate instanțele, de la înființare încoace (numiți-l voi!), s-a făcut luntre și punte și, înainte de a chema în judecată comisiile de fond funciar, a strâns documente de peste tot. Și, cum acestea nu creșteau în curtea Asociației Șomuzul, a trebuit să se întocmească zeci de cereri și de plângeri prealabile (reclamații administrative) ca tăcerea administrației să fie spartă.
Tribunalul Suceava a admis recursul Asociației Șomuzul, declarat față de hotărârile strâmbe date de Judecătoria Fălticeni, dispunând, în rejudecarea procesului:
Modifică, în parte, sentinţa civilă nr. 600/2009 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că : Admite în parte plângerea petentei. Anulează hotărârea nr. 1177/24.05.2007 a Comisiei Judeţene Suceava. Constată că decizia nr. 1290/07.06.2002 a Tribunalului Suceava nu a fost dusă la îndeplinire de către Comisia Judeţeană Suceava. Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta AN Apele Române – Direcţia Apelor Siret – Bacău, ca nefondată. Menţine încheierile recurate. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din 10.12.2009.
Dar n-a fost de ajuns: unii funcționari publici ascundeau înscrisuri sau mințeau, pur și simplu, fiind necesar ca vicepreședintele de-atunci al asociației și președintele de-acum, Todirel Călugărița, să cheme în instanță instituții pretins-serioase, dar care au păcătuit în mod repetat, nepermițând accesul la informații. Astfel, au înclinat (ca să nu zicem altfel) steagul, rând pe rând (ordinea nu exprimă, neapărat, preferințele noastre): Ministerul Agriculturii, Instituția Prefectului – jud. SV, Apele Române (direcția SIRET), ANPA (Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură), APIA Suceava, Primăria comunei Rădășeni… Documente s-au obținut chiar și din procesul de faliment al Piscicolei, început în anul 2005, și în care rădășenenilor li s-a recunoscut calitatea de creditori chirografari. Adică aveau de primit bani, echivalentul contravalorii arendei – dar numai după ce fiscul se „îndestula” la masa creanțelor”. Or, Piscicola a crăpat, fără ca fiscul să-i mănânce (pes)coliva, rămânâd datoare statului cu câteva miliarde. Apropo, Pescoliv SRL e societatea în care Melinte e uns, că nu putem zice că ar fi mânjit, acționar principal.
Așadar, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în rejudecare, Tribunalul Suceava a decis să anuleze HCJ nr. 1177/2007, reținând implicit că hotărârea de validare din 1991 a Comisiei județene Suceava (HCJ nr. 13.055/1991) este valabilă, iar comisiile, cea județeană și cele 5 locale, s-ar cădea să facă un pustiu de bine, și să o pună în aplicare – și asta cât mai repede, că pândește CEDO, nu alta! Cum , în procesul respectiv, și-a băgat coada și reprezentanța Bacău a Apelor Române, hotărârea i-a devenit opozabilă și acesteia.
Drept e că reprezentanții Apelor Române știau că pescuiesc în ape tulburi și care nu sunt ale lor, din moment ce anterior au încercat, dar fără succes, să anuleze actele de proprietate ale celor ce dețineau teren la Acumularea Șomuz II-Moara. Dar, beneficiind de sprijinul unui avocat de notorietate, Vasile Lupu, și de cel al Primăriei comunei (deoarece și comuna Bosanci deține teren în acumulare, obținut la schimb cu cetățenii care au ales să primească imaș, pentru construirea de noi locuințe), proprietarii din Bosanci au izbutit să-și mențină titlurile. Văzând că au pornit cu stângul, cei de la Bacău au sistat operațiunea.
Decizia Tribunalului Suceava, favorabilă Asociației Șomuzul, se vede treaba că n-a fost pe placul, dar nici pe înțelesul celor de la Prefectură, deși aceștia au fost parte și într-un proces ulterior, deschis la Curtea de Apel Suceava, în care Asociația Șomuzul s-a judecat cu Ministerul Agriculturii, ADS, ANPA, Piscicola (prin lichidator) și comisiile de fond funciar, pentru a obține anularea unui ordin al ministrului Agriculturii, în baza căruia terenurile erau inventariate în domeniul public. Dacă ar fi ținut cont de considerentele deciziei Înaltei Curți, din recurs, soluționarea spinoasei probleme ar fi fost urgentată.
Nicio grabă, și-or fi zis membrii comisiilor (ce mi-e Suceava, ce mi-e Rădășeni), deși membrii Asociației nu întineresc, din anul 2003 încoace, de când a devenit clar, pentru mulți, că terenurile noastre sunt atractive, că unii au pus ochii pe ele, că alții închid ochii la nereguli!… Așa că, încă o dată, n-au făcut nimic.
În schimb, Asociația Șomuzul care avea deschis un alt proces, a obținut, în rejudecare, la Judecătoria Fălticeni, o hotărâre prin care Comisia comunală Rădășeni era obligată la punerea în posesie pe vechiul amplasament, cu terenurile agricole-amenajări piscicole pentru care membrilor săi li se reconstituiseră drepturile de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Comisia comunală nu s-a obosit să declare recurs, dar nici nu s-a grăbit să pună în aplicare Sentința nr. 1602/2011 a Judecătoriei Fălticeni.
Așa că membrii asociației au dus hotărârea la executorul judecătoresc. Judecătoria Fălticeni a investit-o cu formulă executorie, dispunând – printr-o altă hotărâre definitivă și irevocabilă – punerea în executare silită.
Deoarece Comisia comunală Rădășeni a rămas în pasivitate(nevenindu-i să creadă că în România hotărârile judecătorești chiar se pot aplica) și după somația trimisă de excutorul judecătoresc, Asociația Șomuzul s-a adresat din nou instanței, solicitând ca pârâtei să-i fie aplicate penalități pentru fiecare zi de întârziere, până la data punerii în aplicare a titlului executoriu. Cauza i-a revenit spre soluționare unei judecătoare care s-a împroprietărit cu teren din același trup cu Flaviu Melinte (piscicultorul-șef de la Fălticeni, cel care s-a ales cu beneficii, în toți acești ani, de pe urma proprietăților aflate sub luciu de apă, ale rădășenenilor), dar și cu Ioan Stan, eternul parlamentar (despre proprietățile acestuia de la locul „pivnițele Dimitriu” s-a scris în presă, și nu de bine). Judecătoarea a respins acțiunea și, deoarece în mod repetat a pronunțat hotărâri nefavorabile Asociației Șomuzul, dar care au fost infirmate de instanțele de control, i s-a făcut plângere la Inspecția pentru Judecători a CSM.
Și în acest caz, în apel, Tribunalul Suceava a schimbat în totalitate încheierea de şedinţă din data de 2.03.2016, iar în rejudecare, prin Decizia nr. 1014 din 30 septembrie 2016:
„ Admite acţiunea. Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei o penalitate în cuantum de 500 lei/zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1602/27.06.2011 a Judecătoriei Fălticeni, pronunţată în dosarul nr. 3930/227/2010. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30.09.2016.”
Hotărârea n-a părut destul de clară membrilor Comisiei comunale Rădășeni care, totuși, în ultimul ceas, au contactat un avocat și au intervenit, cu gând să-l grăbească, la sugestia președintelui Asociației Șomuzul, într-un proces pe care-l deschisese Prefectul județului Suceava împotriva a două instituții care, începând cu anul 2000, își pasau una alteia terenurile cetățenilor: ADS și ANPA. Prin acest proces, Prefectul județului Suceava nu face , de fapt, decât să mai întârzie o operațiune pe care instanța a reținut că trebuia să o facă încă de la apariția OUG nr. 198/1999 și a Legii nr. 268/2001 (în ale căror anexe figura/figurează și terenurile de la SC Piscicicola SA Fălticeni: să ceară aceste terenuri, pe baza propriilor decizii administrative de validare (semnate în calitate de președinte al Comisiei județene de fond funciar Suceava) și a actelor întocmite de Comisia comunală Rădășeni.
Hotărârea nu le-a părut clară nici Comisiei județene Suceava, nici Apelor Române, care considerau că nu este aplicabilă și terenurilor aflate în Acumularea Șomuz II-Moara. Asociația Șomuzul a dovedit contrariul, într-un proces care a fost repus pe rol și s-a rejudecat, a durat mai bine de șase ani și a avut aproximativ 50 de termene.
Mai întâi s-a pronunțat Judecătoria Suceava, printr-o hotărâre care a avut în spate o motivație laborioasă, de peste 40 de file, și o analiză în amănunt a susținerilor părților:
Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, arătat ca titular al dreptului. Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N. Apele Române în ce priveşte cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava. Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia Şomuzul prin reprezentant Călugăriţa Todirel în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, S.C. Pescofal S.R.L. Fălticeni, A.N. Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Siret – Bacău, Comisia Comunală de fond funciar Rădăşeni, Comisia Comunală de Fond Funciar Horodniceni, Comisia Comunală de Fond Funciar Bosanci, Comisia Comunală de Fond Funciar Moara şi Comisia Comunală de Fond Funciar Buneşti, intervenienţii în interes propriu Spoială Rahila, Ungurean Gheorghe şi Bacrău Eugenia şi cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, arătat ca titular al dreptului. Obligă pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la acordarea de măsuri reparatorii în natură în favoarea cetăţenilor ale căror drepturi de proprietate asupra terenurilor aflate în perimetrul Acumulării Şomuz II Moara au fost validate prin Hotărârile Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 13.055/24.10.1991 (Rădăşeni), nr. 724/30.07.1991 (Horodniceni), nr. 7473/12.09.1991 (Bosanci) nr. 6818/12.09.1991 (Moara) şi nr. 1874/06.08.1991 (Buneşti). Obligă pârâtele Comisia Comunală de fond funciar Rădăşeni, Comisia Comunală de Fond Funciar Horodniceni, Comisia Comunală de Fond Funciar Bosanci, Comisia Comunală de Fond Funciar Moara şi Comisia Comunală de Fond Funciar Buneşti să procedeze la delimitarea în teren în vederea punerii în posesie pe vechiul amplasament a persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor conform Hotărârilor Comisiei Judeţene Suceava de validare nr. 13.055/24.10.1991 (Rădăşeni), nr. 724/30.07.1991 (Horodniceni), nr. 7473/12.09.1991 (Bosanci) nr. 6818/12.09.1991 (Moara) şi nr. 1874/06.08.1991 (Buneşti). Obligă pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la eliberarea titlurilor de proprietate pentru persoanele cărora li s-a validat dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în perimetrul Acumulării Şomuz II – Moara prin Hotărârile de validare 13.055/24.10.1991 (Rădăşeni), nr. 724/30.07.1991 (Horodniceni), nr. 7473/12.09.1991 (Bosanci) nr. 6818/12.09.1991 (Moara) şi nr. 1874/06.08.1991 (Buneşti). Admite cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii Spoială Rahila, Ungurean Gheorghe şi Bacrău Eugenia. Respinge, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta A.N. Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Siret – Bacău împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava. Respinge, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cel de-al doilea capăt ale cererii formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.N. Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Siret – Bacău. Respinge cererea în rest, ca neîntemeiată. Ia act de faptul că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, data de 26.10.2016.
Document: Hotarâre 3969/2016 26.10.2016
Iar apoi, în recurs, s-a pronunțat și Tribunalul Suceava, consfințind sentința judecătoriei, printr-o decizie definitivă, care a curmat tentativele celor de la Apele Române, sprijiniți de administrația județeană, de a face a o a doua naționalizare:
„Respinge recursurile ca nefondate. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2017.
Document: Hotarâre 200/2017 29.11.2017”
Așa că Asociația Șomuzul s-a prezentat pentru ultima oară în fața unei instanțe din România, pentru a cere sancționarea inacțiunii administrației.
Prin Încheierea finală din 31.01.2018, definitivă și executorie, Judecătoria Fălticeni
„Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta Asociaţia Şomuzul, aşa cum a fost precizată. Fixează valoarea penalităţilor de întârziere datorate de Comisia de fond funciar Rădăşeni reclamantei ca fiind de 224.000 lei, calculată de la data de 26 octombrie 2016 şi până la data de 17 ianuarie 2018 şi o obligă pe pârâtă la plata acesteia către reclamantă. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 381,50 lei cheltuieli de judecată. Executorie. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2018.
Document: Încheiere finală (dezinvestire) 31.01.2018”