În amurgu-ntunecat, în speranță vie, moartă,
Plopii triști au lăcrimat, recreându-și a lor soartă.
Înpeisajul înrămat, visul e bijuterie,
În amurgu-ntunecat, în speranță moartă, vie.
Schițele slab conturate definesc albastrul cer,
Gândurile-ntunecate risipindu-se în aer.
Freamăt lin de puritate, reflectat de mândrul astru
Schițele slab conturate definesc cerul albastru.
Steaua noastră plânge, țipă și dorește ajutor,
Umbra vieții fugărită a dramei devine-actor.
Lacul viselor pierdute, uitate, făcute scrum,
Steaua noastră țipă, plânge, ajutor dorește-acum.
Frunzele dezamăgite, rătăcindu-se-n peisaj,
Mici corăbii de iubire, ce transmit câte-un mesaj.
Freamăt molcom de trăire, simt, mă face să zâmbesc,
Frunzele sunt fericite, în peisaj se rătăcesc.
DIANA TĂTAR
13 ani, Câmpulung Moldovenesc
