Fălticeneanca Sabina Dulgheriu începe de astăzi o colaborare cu ZdpN. Ea ne va prezenta, săptămânal, impresiile produse de călătoriile sale în țară și în străinătate. Textul și fotografiile aparțin autoarei și pot fi citite și pe blogul www.tarabacuamintiri.ro / facebook- TarabacuAmintiri.
–
Cascada Pișoaia și Dealul cu Melci, două comori ale Apusenilor
–
Când spui Apuseni, spui peisaje pitorești, sate care par încremenite în spațiu și timp, oameni calzi și frumoși, poteci șerpuite, peșteri spectaculoase și multă tradiție. Fiecare experiență trăită pe aceste meleaguri a adus după sine amintiri fără egal. Ghețarul Scărișoara, Peștera Urșilor, Peștera Poarta lui Ionele, Groapa Ruginoasa, Salina Turda, nenumărate cetăți, toate vin în întâmpinarea versului: ,,Munții noștri aur poartă”. De fiecare dată când am bătut la pas Țara Moților am avut sentimentul că Dumneze iubește atât de mult aceaste locuri, încât, a răspândit toată frumusețea și toată liniștea aici. Atunci când spui că nu mai ai ce vedea și ce admira în această zonă, descoperi un nou colț de rai, o nouă minunăție.
Am poposit în comuna Vidra din județul Alba cu gândul că vom scăpa de fierbințeala începutului de august. Cabana la care ne-am cazat ne-a oferit tot ceea ce am dorit, ba chiar mai mult. Am avut parte de răcoarea muntelui, cină acompaniată de țârâitul greierilor, loc de joacă pentru copii….pe tăpșanul din față și o binecuvântată liniște. Am făcut planurile pentru ziua următoare și ne-am lăsat ademeniți de somnul odihnitor, după un drum lung, dar fără îndoială frumos.
De dimineață am pornit spre Nemeși, localitate care se mândrește cu două obiective căutate de turiști, Cascada Pișoaia și Dealul cu Melci. Cascada Pișoaia sau Cascada Miresei este o rezervație peisagistică de o rară frumusețe. Suprafața pe care se întinde este de aproximativ 2,5 ha. Accesul la această minune a naturii este destul de facil, acesta făcându-se de pe DJ 762 Mihoești-Avram Iancu. Un panou de direcționare destul de bine amplasat, oferă câteva informații despre cascadă și arată pe unde trebuie să părăsești drumul principal. Am lăsat mașina la umbră, sub un copac cu coroană generoasă și am pornit după indicații, spre ceea ce avea să fie o mare surpriză. Cei 500 m parcurși până la cascadă ne-au pregătit parcă pentru tabloul care urma să ni se dezvăluie. Trecând podul peste Arieșul Mic, am descoperit un râu de munte domol, cu apă limpede, doldora de peștișori care se ascundeau printre pietrele de pe fundul albiei generoase.
Ulicioara străjuită de copaci semeți și umbroși s-a transformat repede într-o cărare prăfuită dar plăcută ochiului. Case răzlețe și căbănuțe de lemn, mici și cochete, furau privirea. Un localnic cu chipul ars de soare și încărcat de ani ne-a salutat zâmbind, ridicându-și ușor pălăria de paie, care-i adăpostea părul cam lung și cam alb. La un moment dat, peste coamele caselor și vârfurile copacilor, zărim un perete stâncos scăldat de o cădere de apă spectaculoasă. Ajunși în fața cascadei suntem efectiv paralizați de neobișnuita sa frumusețe și dimensiune. Peretele îmbrăcat de apa rece și gălăgioasă are o înălțime de 18 m și o lățime de aproximativ 25m. E greu să descrii în cuvinte imaginea.
La început am admirat-o de la distanță, bucurându-mă de întreg tabloul, apoi, după un urcuș nu foarte anevoios, am ajuns la baza cascadei. Nu știam de ce să fiu mai încântată, de stropii de apă care mă răcoreau sau de culorile care îmi desfătau ochii. Cred că este una dintre cele mai frumoase cascade din țară. Ajunsă pe pământ, apa se domolește din zbucium și ocolind stâncile uriașe care-i ies în cale, își croiește drum prin covorul verde de mușchi. Încântător….!
În jurul acestei minuni a naturii s-au țesut de-a lungul timpului nenumărate povești. Toate au ca personaje, îndrăgostiți a căror iubire nu este acceptată de cei din jur. Una dintre legende povestește depre un băiat sărac și o fată bogată. Părinții fetei s-au opus iubirii celor doi iar aceasta s-a aruncat de pe cea mai înaltă stâncă. Firul apei care scaldă stâncile îmbrăcate în mușchi arată calea pe care fata a avut-o în suferința sa. O altă legendă spune că cei trei bolovani care stau tăcuți și cuminți la poalele cascadei sunt lacrimile miresei lui Avram Iancu. De aici și denumirea de Cascada Miresei.
După ce ne-am bucurat de minunata comoară pe care natura ne-a oferit-o, după ce am făcut zeci de fotografii, neștiind care unghi este mai potrivit pentru a surprinde unicitatea acestei cascade, am făcut cale întoarsă. Parcarea neamenajată era deja plină de mașini. Am înaintat la pas câțiva metri și am descoperit panoul care ne anunța că am ajuns la al doilea obiectiv important din zonă, Dealul cu Melci. Dacă nu eram atenți, ratam ,, imensul “ deal.☺Toată lumea se aștepta să urcăm un deal, apoi să descoperim depozitul fosilifer. Spre surprinderea noastră, dealul s-a dovedit a fi un dâmb mai mare, împodobit cu amprente lăsate de cochiliile melcilor care populau Marea Tetis în urmă cu 50 de milioane de ani.
Dacă te înarmezi cu răbdare și cu câteva sticle de apă, poți descoperi și alte zone adiacente care întregesc acest recif senonian. Este clar faptul că valoarea acestui peisaj nu este una estetică, ci una geologică.
Am gustat frumusețea locului, am observat rolul timpului în crearea acestei rezervații unice și am surprins în ,,amintiri”, tabloul oferit de Mama Natură. În același timp, gândul m-a dus la faptul că acțiunile omului în acea zonă, turiștii curioși care urcă pe acel deal, localizarea chiar lângă șosea, toți acești factori pot influența negativ păstrarea acestei rezervații. Nu pot decât să sper că peste câțiva ani, când îmi va fi dor de aceste locuri și voi reveni în zonă, mă voi putea bucura din nou de faimosul și spectaculosul Deal cu Melci.
Și pentru a întregi ziua, nu departe de localitatea Nemeși, am poposit în Incești. Aici am vizitat Casa Iancului, simbolul moților. Am descoperit o casă tipic ardelenească, cu pridvor, ferestre înguste, acoperiș înalt de șindrilă și aer tradițional. Am pășit pragul casei cu inima strânsă știind că aceasta a fost lăsată prin testament, de către Avram Iancu, națiunii române. În interior totul era foarte bine păstrat. Expoziția prezintă vizitatorilor o multitudine de obiecte personale, arme, acte, cât și elemente specifice zonei. Ghidul a fost extrem de amabil și a dat destul de multe explicații. Mai mult decât atât, având în grupul nostru și un copil destul de curios și muuult prea vorbăreț, domnul respectiv, cu zâmbetul pe buze, a dat dovadă de răbdare și mult simț al umorului.
A fost o zi minunată, plină de culoare, de peisaje de o rară frumusețe, de povești ardelenești și…de emoții!
–
–
SABINA DULGHERIU
sabina@tarabacuamintiri.ro
https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/
Adăugați o hîrtie mată, gălbuie, amprenta literei care dă fiori buricelor degetelor, mirosul, aroma, mireasma – whatever! – tiparului proaspăt și hai să ne vedem, peste vreun an, la o lansare pe taraba ZdpN!
Felicitari pentru articol, foarte frumos si un subiect cu totul deosebit! Va multumim!