Budapesta, fascinanta capitală a Ungariei, este o destinație de vacanță de neratat. Considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase și mai ofertante capitale europene, Budapesta atrage anual peste 20 de milioane de turiști. O vizită în această metropolă, care a luat naștere pe la 1872 prin unirea celor trei orașe, Óbuda, Buda și Pesta, este o adevărată desfătare a ochiului, a sufletului și nu în ultimul rând a papilelor gustative.
Pe mine, Budapesta m-a cucerit de la prima întâlnire, ca atare, am revenit aici de câte ori am avut ocazia. Recunosc faptul că ocaziile au fost destul de multe, iar eu am profitat de toate.☺Plimbările pe malul Dunării, atât de bine pusă în valoare, Castelul Buda, Bastionul Pescarilor, Insula Margareta, clădirea Parlamentului, Piața Eroilor, Dealul Gellért, elegantele poduri care fac legătura între Buda și Pesta, bisericile, bulevardele aglomerate și faimoasele târguri de Crăciun, atrag ca un magnet și creează o frumoasă și plăcută dependență.
La ultima întâlnire cu prietenoasa și colorata capitală, care a avut loc cu ocazia ultimului târg de Crăciun, întâlnire care s-a lăsat cu amintiri prețioase și savuroase, am descoperit un loc special, un tărâm scos parcă din basmele lui Andersen. Această oază plină de mister a Budapestei este Parcul Orașului sau Városliget. Având o suprafață de 1,2 kilometri pătrați, minunatul loc de recreere atât pentru localnici cât și pentru turiști, a fost amenajat în secolul al XIX –lea după designul faimosului peisagist francez Nebbion.
Fiind prima zi de iarnă, o iarnă blândă și îngăduitoare cu sutele de turiști răspândiți pe aleile parcului, mi-am putut doar imagina culoare, frumusețea și răcoarea acestuia în binecuvântatele zile de primăvară, în toridele zile de vară și pastelatele zile de toamnă. Ceea ce am văzut cu ochii minții, tablourile care au fost rodul imaginației mele, m-au îndemnat să îmi promit că voi reveni în acest minunat loc și într-o perioadă cu mult mai multe grade în termometre.
După ce m-am documentat nițel, am înțeles de ce un parc atrage atât de mulți turiști. De-a lungul timpului, în arealul parcului, s-au ridicat nenumărate obiective atât culturale cât și de divertisment. Ajuns aici, poți petrece întreaga zi vizitând două muzee de artă, Parcul Botanic, Parcul Zoo, Muzeul Transportului din Budapesta, Parcul Trivoli, băile medicinale Széchenyi și Castelul Vajdahunyad.
Imaginea castelului m-a fascinat de la prima apariție a sa, dintre coroanele vitregite de toamna care tocmai își luase tălpășița, lăsând loc unei ierni pe cât de însorită, pe atât de nedreaptă cu obrajii mei.☺ Construcția impunătoare, cu un aspect total diferit de ceea ce văzusem până atunci în Budapesta, m-a dus cu gândul la genericul filmelor Disney. Am simțit imediat curiozitatea aceea copilărească care te îndeamnă să explorezi fiecare colțișor, să găsești explicație pentru fiecare lucru neînțeles și să te bucuri de fiecare descoperire.
Împletind cu eleganță și gingășie patru stiluri arhitecturale, castelul nu a fost reședința vreunei familii regale și, nici nu are în spate povești cu cavaleri și domnițe. Interesanta construcție este un joc architectural minuțios realizat, de arhitectul Ignác Alpár, în anul 1896, ca parte a evenimentelor dedicate celor o mie de ani de când maghiarii s-au stabilit în Bazinul Panonic. Inițial a fost construit din lemn și carton, fiind destinat unei expoziții temporare. Însă, succesul neașteptat pe care clădirea l-a avut în rândul localnicilor și mai ales al turiștilor, a făcut ca în anul 1904, să fie reconstruit din piatră și cărămizi.
Deci, castelul nu e un castel, ci, e un tribut architectural original, adus tradiției și existenței ungare de-a lungul mileniului. Cele patru secțiuni care se împletesc armonios și creează un tot extrem de colorat și de jucăuș, cea gotică, cea barocă, cea renascentistă și cea romanică, cumulează în total douăzeci și una de clădiri.
Admirând fațada castelului, de pe podul care face trecerea din parc spre acesta, mi-am dat seama că tabloul pare destul de cunoscut. Podul maiestuos, zidurile înalte și falnice, dantelăria, turnurile care străjuiesc intrarea, toate aveau un aer familiar. De ce? Răspunsul l-am găsit imediat. Această parte a construcției a fost realizată având ca model Castelul Corvinilor din Hunedoara, cel care a servit drept reședință lui Matia Corvin, regele Ungariei.
În partea stângă a podului, în fața turnului care susține poarta de intrare în castel, un leu își arată măreția și, în același timp, protecția pentru comoara din spatele zidurilor. Fiind un joc al imaginației, mi-am putut închipui ce secrete sau ce minunății păzește temutul paznic, din păcate împietrit.☺
Odată intrată pe poarta principală, am fost izbită de un puzzle de clădiri, culori, stiluri și idei, a cărui piese deși sunt într-un real contrast, formează un mediu plăcut și foarte vesel. E locul cel mai potrivit pentru plimbare și mai ales pentru fotografii. Coloane ce susțin arcade impozante, balcoane dantelate, ferestre generoase încadrate protectiv de vegetație anormal de verde pentru perioada aceasta a anului, toate se scaldă într-o lumină plăcută, mângâiate fiind de razele jucăușe ale soarelui.
O capelă impunătoare pune stăpânire pe întreaga curte interioară, creând o atmosferă solemnă. Tot solemnitate și ceva mister creează și statuile care sunt răspândite în întreaga curte. Fie că reprezintă figura celui care a gândit acest loc atât de vizitabil, fie că este un omagiu adus unui om politic, acesta fiind ministrul agriculturii din perioada anului 1900, fie adaugă mister prin imaginea unui anonim, toate statuile reprezintă o altă pată de culoare în spațiul acestui pseudocastel.
Una dintre clădirile care compun acest ansamblu arhitectural colorat și interesant găzduiește cel mai mare muzeu al agriculturii din întreaga Europă. Deși am fost tentată să îl vizitez, măcar pentru a vedea dacă și interiorul este la fel de jucăuș precum este exteriorul, am renunțat repede la idee în favoarea unei plimbări plăcute prin curtea generoasă.
Ce pot să spun? După o Budapestă încărcată de comori arhitecturale, de clădiri spectaculoase și poduri suspendate delicat deasupra unei ape care duce cu sine povești și secrete bine tăinuite, a picat ca o mănușă un astfel de obiectiv atât de plăcut ochiului și atât de ușor de ”digerat”.
Cât despre orientarea noastră în Parcul Orașului, aceasta a fost cât se poate de exactă, din moment ce am avut GPS-ul cu noi.☺
–
SABINA DULGHERIU
sabina@tarabacuamintiri.ro
https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/
–
Citește și:
