- I. În ediţia trecutǎ a rubricii, v-am prezentat câteva legi ale lui Murphy: motto-ul lui Bill Jones din Canada, plagiatul lui Steele asupra filozofiei altuia, regula lui Truman, legea lui Jones, postulatul lui Jacquin asupra guvernǎrii democratice, respectiv axioma lui mr.Cole.
- II. Tot în ediţia trecutǎ aminteam de “Teoria reţelelor Acǎlugǎriţei” a unui cercetǎtor de pe aceste meleaguri, Gavril ACǍLUGǍRIŢEI (1930-2004), lucrare apǎrutǎ în anul 2003 şi care are la bazǎ cercetǎri susţinute vreme de peste 40 de ani şi colaborǎri interdisciplinare cu oameni de ştiinţǎ din diverse domenii: Ana ASLAN şi Alexandru VRǍBIESCU (gerontologie), Gheorghe ZAPAN (psihologie), Constantin BǍLǍCEANU-STOLNICI (ciberneticǎ), Gheorghe PǍUN (logicǎ matematicǎ),Victor SǍHLEANU (antropologie).
Acest demers n-a rǎmas fǎrǎ ecou : un fost coleg de liceu mi-a atras atenţia asupra unui interviu postat pe site-ul realitatea.net şi intitulat “Regele reţelelor: Albert–László Barabási, “omul care ar putea conduce lumea” (preluat din revista “Popular Science”, noiembrie 2011, unde a apǎrut sub titlul “Acest om ar putea conduce lumea”).
Deocamdatǎ, Albert–László Barabási (ALB), nǎscut în anul 1967 la Cârţa, în Transilvania, cu studii la Universitatea din Bucureşti şi care a emigrat în 1989 în Ungaria, iar în 1994 şi-a luat doctoratul la Universitatea din Boston, este profesor la Northeastern University din Statele Unite, unde coordoneazǎ Centrul pentru Cercetarea Reţelelor Complexe şi susţine cǎ:
“enciclopediile îşi vor aminti de mine şi peste o sutǎ de ani, ca fondator al teoriei reţelelor”.
Desigur, dacǎ vǎ voi spune cǎ exagereazǎ şi cǎ nici mǎcar doctorul în biologie Acǎlugǎriţei nu şi-a revendicat un asemenea merit (deşi lucrǎrile sale sunt cu mult anterioare celor ale lui Barabasi), voi întâlni cele trei tipuri de reacţii obişnite: unii vor spune cǎ e fantastic, unii vor spune cǎ e o prostie, iar alţii vor spune cǎ e irelevant.
Celor care cred cǎ ALB exagereazǎ, le amintesc cǎ, în Enciclopedia Universalǎ BRITANNICA, reţeaua neuronalǎ este definitǎ ca un tip de reţea paralelǎ în care elementele de calcul sunt modelate pe tiparul reţelei de neuroni care alcǎtuiesc sistemul nervos la animale şi cǎ biologul Acǎlugǎriţei are lucrǎri în acest domeniu, în Analele Ştiinţifice ale Universitǎţii din Iaşi (Secţ.II,vol.III, fasc.1, 45-56 şi Secţ.II, Biol.Vol X, fasc.2, 203-2012) încǎ din anii 1962-1964, iar în anul 1995, a publicat în Ed.Viaţa Medicalǎ Româneascǎ, Bucureşti, “Theory of the Multidimensional evolutional networks”.
La acea vreme, în anii 1990, ALB apǎrea într-un film documentar alǎturi de actorul Kevin BACON, fapt ce i-a permis sǎ devinǎ cunoscut în lumea, de fapt, închisǎ a Hollywoodului, speculând o teorie care circula în legǎturǎ cu excentricul matematician Paul Erdős (1913-1996), care şi-a petrecut ultimii 40 de ani de viaţǎ cǎlǎtorind şi publicând lucrǎri în colaborare cu sute de matematicieni.
Însuşi ALB susţine cǎ esenţa aşa-numitului numǎr al lui Erdős este urmǎtoarea:
– dacǎ cineva a scris un articol împreunǎ cu Erdős, are numǎrul lui Erdős 1;
– dacǎ cineva a scris un articol împreunǎ cu cineva care a scris cu Erdős, are numǎrul Erdős 2 ş.a.m.d.,
precizând cǎ “ideea e sǎ vezi la câte mâini eşti, la nivel de publicaţii dupǎ ERDOS. Cu cât sunt mai aproape, cu atât sunt mai mândri matematicienii, pentru cǎ între ei se dǎ aceastǎ luptǎ”.
ALB a recunoscut cǎ el are numǎrul lui Erdős 4 şi cǎ a aplicat aceastǎ teorie amuzantǎ la Hollywood, legat de numele actorului Bacon.
Astfel, dacǎ cineva a jucat într-un film cu Kevin Bacon, are numǎrul BACON 1 (pe care bineînţeles cǎ şi l-a acordat, de vreme ce apǎruse într-un documentar alǎturi de actor), cine a jucat cu cineva care a jucat într-un film cu K.B. are numǎrul BACON 2 ş.a.m.d.
Îi mulţumesc colegului de “Nicu Gane” pentru contribuţia sa adusǎ rubricii “La formarea ideilor” şi îl asigur cǎ mǎ voi documenta serios asupra întâietǎţilor în “teoria reţelelor” (problemǎ asupra cǎreia colegul Filip MERARU, cunoscutul murpholog fǎlticenean, s-a autosesizat deja).
Sunt curios, printre altele, aşa cum ar trebui sǎ fie urgisita lume ştiinţificǎ româneascǎ, mereu “jefuitǎ” de idei, la a câta mânǎ este Albert–László Barabási din Cârţa, la nivel de publicaţii dupǎ gerontologul Gavril ACǍLUGǍRIŢEI din Rǎdǎşeni.
Care este pentru ALB, prin urmare, numǎrul ACǍLUGǍRIŢEI ?
- III. Filip MERARU, dupǎ debutul abrupt din publicisticǎ, nu conteneşte sǎ ne
încânte cu ciudǎţeniile sale, botezate “poezii”. Publicǎm, astǎzi:
Î N T Â L N I R E
Ca sǎ fiu observat
Dimineaţa îmbrǎcat în roşu sfidez
Simţul comun al aceste naţii.
Uneori pǎrul îmi creşte verde –
Astfel, cine vrea sǎ mǎ vadǎ mǎ vede.
Alteori fumez fǎrǎ filtru (“Carpaţi”),
Ca hârşitǎ vocea s-o audǎ
Ceilalţi.
Totdeauna privirea
Pânǎ la adevǎr o înfig în cinstitele
Dvs. feţe.
Scuip, înjur, hohotesc, dau bineţe ;
Inutil sparg tǎcerea
De pe str. Dobrogeanu-Gherea,
Cǎci nu binevoieşte sǎ ia notǎ de existenţa mea –
Ca şi altǎdatǎ pe Nevski –
Domnul Fiodor Mihailovici Dostoievski.
(09.03.1993).
- IV. V-am obişnuit cu un test şi, iatǎ, vǎ prezentǎm 6ase aforisme, cu rugǎmintea
de a ne indica autorii lor:
1.Existǎ oameni care vorbesc cu o clipǎ înainte de a fi gândit.
2.Felul în care dai valoreazǎ mai mult decât ceea ce dai.
3.Nu ne mǎrturisim defectele mici decât pentru a-i convinge pe ceilalţi cǎ nu avem defecte mari.
4.Nu existǎ replicǎ atât de usturǎtoare ca dispreţul tǎcut.
5.În dragoste, cel care se vindecǎ primul este întotdeauna cel mai bine vindecat.
6.Dragostea este istoria vieţii femeilor şi doar un episod în cea a bǎrbaţilor.
Todirel CǍLUGǍRIŢA
Ziarul de pe Net
