Ianuarie este cea mai potrivită lună pentru alegerea destinațiilor de călătorie din anul care se conturează la orizont. Motivele sunt multe și diverse dar, dintre toate, primează entuziasmul specific unui nou început și ofertele imbatabile aruncate în piață de către companiile aeriene. Și uite așa, ianuarie 2018 a venit cu planuri pentru un city break în Berlin.
Perioada a fost aleasă în ideea în care aprilie este o lună blândă în temperaturi, tocmai bune pentru plimbări interminabile pe străzile unui oraș atât de ofertant din punct de vedere turistic. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. De ce? Pentru că Berlinul a vrut să îmi demonstreze că aici totul poate fi ca o iubire adolescentină.
Prima zi am hoinărit pe străzile orașului însoțită de temperaturi sub 0℃ și de o ninsoare adusă parcă dintr-un decembrie zburlit. Ziua următoare am avut parte de un cer incredibil de albastru, de un soare îndrăgostit de bulevardele aglomerate și de construcțiile maiestuoase și de surprinzătoare și colorate curcubee. Cea de-a treia zi m-a împins să scot din valiză jacheta subțire. Am fost răsfățată de o frumoasă zi de primăvară. Și uite așa, am ”trăit” în Berlin toate anotimpurile.
Un city break în capitala Germaniei poate fi mai mult decât o excursie scurtă. Asta pentru că aici ai parte de adevărate lecții de istorie, de trăiri colorate și de experiențe care lasă în urma lor un șir nesfârșit de amintiri prețioase. Pentru mine Berlinul a fost o poveste intensă, o grăire tulburătoare și frumoasă a tot ceea ce înseamnă urme adânci ale diferitelor perioade prin care orașul a trecut.
Tot ceea ce am văzut aici m-a fascinat. Până și mijloacele de transport în comun m-au lăsat fără cuvinte. În momentul în care m-am întors din această călătorie am dedicat un întreg articol acestora. Credeți-mă, merită citit! Berlin U-Bahn, aventură subterană
Acum, a venit rândul unui obiectiv turistic așezat în fruntea tuturor listelor care îndrumă turiștii pe străzile faimoasei capitale, Zidul Berlinului.
East Side Gallery sau Galeria Estică din Berlin este o structură de beton lungă de 1,3 kilometri, reprezentând cea mai mare secțiune rămasă din celebrul zid. Astăzi, aceasta este cea mai amplă galerie de artă în aer liber din întreaga lume. În anul 1990, 118 artiști au realizat lucrări de artă pe partea rămasă din tristul simbol al Războiului Rece. Ce a ieșit? O pată de culoare în povestea orașului.
Cea mai cunoscută dintre lucrările care pot fi admirate aici este cea semnată de artistul rus Dimitri Vrubel. Aceasta îi înfățișează pe foștii președinți ai U.R.S.S. și R.D.G., Brejnev și Honecker sărutându-se. Tabloul care frapează prin mesjul puternic transmis generațiilor care cunosc istoria acestui zid doar din cărțile de istorie, conține și o inscripție: ”Dumnezeule, ajută-mă să supraviețuiesc acestei iubiri fatale”.
În momentul în care am ajuns în fața zidului am simțit nevoia să mă opresc pentru câteva minute bune și să admir în tăcere ceea ce a fost odată cea mai clară dovadă a separării celor două lumi, cea comunistă și cea democratică. Deși în zonă peisajul s-a schimbat radical iar construcția de beton a prins viață datorită talentului și imaginației unor artiști renumiți, locul este bântuit de povești care mai de care mai fascinante.
Totul a început în dimineața zilei de 13 august 1961, locuitorii Berlinului s-au trezit cu un șantier în orașul lor. Autoritățile comuniste începuseră să instaleze un gard de sârmă ghimpată între cele două părți ale orașului, Est și Vest. Zidul de beton care avea să fie o piedică în calea exodului de refugiați spre Occident a fost construit în următoarele luni.
Ceea ce a început ca un gard de sârmă ghimpată s-a transformat rapid într-un sistem complex de baricade și capcane. Acesta era format din 155 kilometri de zid, 127,5 kilometri de gard electric, 302 tunuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu păzirea lui.
Potrivit estimărilor oficiale, un număr de 138 de persoane au căzut pradă nemilosului zid, în încercarea lor de a se aventura spre libertate. Însă, numărul celor care au reușit să ajungă dincolo de zid este foarte mare, peste 5000.
Poveștile evadărilor au dat naștere chiar și unui top al celor mai spectaculoase dintre ele. Acesta începe cu evadarea unei întregi familii cu ajutorul unui tren. Un inginer de cale ferată a descoperit la patru luni de la ridicarea zidului o breșă în bariera de beton, aceasta datorându-se unei căi ferate dezafectate. Suindu-și în tren familia și prietenii a forțat granița abuzivă și a trecut în Vest.
O altă evadare spectaculoasă este aceea a unui soldat care a furat un tanc est german și a încercat să străpungă cu el zidul. Nu a reușit și a fost și rănit prin împușcare de către soldații care păzeau locul. Cu toate acestea, câțiva vest germani care se aflau la un bar din apropiere l-au ajutat să treacă peste zidul de beton. Misiune îndeplinită!
O altă evadare memorabilă a fost și cea a trapezistului Horst Klein. Acesta s-a folosit de abilitățile sale de acrobat și, folosind un cablu dezafectat suspendat între doi stâlpi de energie electrică, a trecut pe deasupra patrulelor de pază.
Sunt multe povești care au ca subiect cele mai ingenioase modalități de evadare. Est germanii au fost extrem de determinați să înfrângă sistemul care i-a despărțit de familie sau de prietenii rămași în Vest. S-au folosit astfel de saltele pneumatice cu care au tranzitat Elba, de false avioane sovietice, de baloane cu aer cald sau tunele săpate pe sub zid.
Data oficială a căderii zidului este 9 noiembrie 1989, însă demolarea sa a început abia în luna iunie a anului 1990. În această perioadă controlul la graniță nu a încetat, dar era mai puțin strict. În octombrie Germania a redevenit o singură țară.
În perioada care a urmat căderii zidului mii de oameni porecliți ”ciocănitori de zid” au folosit ciocane pentru a lua câte o părticică din ceea ce a fost numit în Est ”Pavăza de protecție antifascistă” iar în Vest ”Zidul Rușinii”.
O plimbare de-a lungul zidului devenit între timp o spectaculoasă galerie de artă, într-o minunată zi de aprilie atât de iubită de soare, este o înșiruire de momente minunate. Culorile îndrăznețe, mesajele desenelor, chipurile celor care sunt pur și simplu absorbiți de ceea ce a fost și ceea ce este acest simbol al Berlinului dau naștere unor emoții plăcute. Și ce emoții! Și ce amintiri! Și ce clipe de relaxare!
Dacă ajungeți în Berlin e musai să încercați cafeaua din capitală. Eu am încercat-o, chiar de mai multe ori! E aromată și revigorantă. Dacă e însoțită și de ceva dulce e și mai bună. Ponturi? Nikolaikirchplatz, Einstein Kaffe Check Point Charlie și Alexanderplatz.
E clar! Vizită în Berlin fără plimbare de-a lungul Zidului nu se poate. Apoi, plimbare de-a lungul Zidului fără o cunoaștere a poveștilor care îl învăluie, din nou nu se poate. Așa că, plănuiți, visați, citiți și…călătoriți! Berlinul vă așteaptă! Și e atât de iubibil!
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺
SABINA DULGHERIU
sabina@tarabacuamintiri.ro
https://www.facebook.com/TarabacuAmintiribySabina/
–
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
