Cabana Dumbrava Minunată din Fălticeni și dotările din preajma ei au fost inaugurate în august 1971.
Denumirea complexului turistic și de agrement ducea cu gândul la Lizuca și Patrocle, eroii lui Sadoveanu, toate cele construite acolo fiind rodul, după cum scria presa vremii, ”muncii pline de abnegație a cetățenilor voluntari, salariați ai unităților din oraș, care au înțeles că toate aceste bunuri vor fi folosite de ei”.
Cabana, amplasată în apropierea unei bisericuțe de lemn, dispunea de un mic spațiu hotelier la etaj, restaurant, terasă, căsuțe de vacanță, terenuri de sport, popicărie și, în apropiere, ștrandul orășenesc.
Mulți fălticeneni își mai amintesc că, pentru a ajunge pe terasă, trebuia să urci scările care porneau dintre două foișoare sau să vii cu mașina până în spatele cabanei, în preajma terenurilor de sport și a campingurilor.
În special la sfârșit de săptămână și cu prilejul sărbătorilor aniversate în comunism se vindeau cu mare succes bere și mici, chiar dacă trebuia să stai la obișnuita coadă.
La început, serviciile oferite oamenilor muncii erau îndestulătoare, dar o dată cu apropierea sucombării comunismului mâncarea și băutura se găseau tot mai greu sau nu mai aveau aceeași calitate.
Așa cum se observă și din fotografii, zona de agrement Dumbrava Minunată a fost construită “de oamenii muncii pentru oamenii muncii”.
Ceea ce numim astăzi voluntariat era atunci muncă patriotică, cu diferența că aceasta din urmă era sarcină de partid de care nu prea aveai cum să te fofilezi.
Noutățile absolute pentru fălticeneni au fost ștrandul și bazinul mic, pentru copii, amenajate la Dumbrava Minunată, ambele cu trambuline.
Rămâne în amintire și trenulețul cu vagoane trase de un tractoraș, care asigura transportul de la policlinică la cabană, urcând pe strada Ion Creangă și întorcându-se pe 23 August ( actuala Mihai Eminescu ).
După schimbarea regimului politic, Dumbrava Minunată a fost demolată, pe locul ei fiind înălțată Mănăstirea de maici Buciumeni, prezentată de noii stăpâni “o adevarată oază de liniște pentru suflet”.
Ștrandul a mai funcționat câțiva ani, după care a tras obloanele, înfrânt de economia de tranziție și de plângerile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Asta a fost, foarte pe scurt, istoria cabanei Dumbrava Minunantă, un loc care a rămas, să spunem așa, în inimile fălticenenilor care au cunoscut-o.
TEODOR PUȘCAȘU
Foto alb-negru : DIDI PAVEL
