În ediţia nr.13 a rubricii v-am prezentat:
“Libertatea de a trage cu puşca” de Geo DUMITRESCU.
Astǎzi vǎ invitǎm sǎ postaţi titlul şi autorul urmǎtoarei poezii:
14.
ce fiarǎ eşti! te-ai oprit la vitrina cu ceasuri.
uneia ca tine pur şi simplu n-ar trebui
sǎ i se dea voie sǎ umble liberǎ. doamne, ce ţâţe
ce sfârcuri prin tricoul roşcat, Coca-Cola!
ce bestie eşti dupǎ gratiile blugilor tǎi, dupǎ lacǎtul
bikinilor tǎi. ce hǎlci de carne crudǎ trebuie sǎ înghiţi
miorlǎind ca leoaicele. oh,
ce femeie, doamne, eşti tu!
normal cǎ nu pentru muritori.
ca sǎ nu mori de stricnina pǎrului tǎu
trebuie sǎ fii blindat în tablǎ ce citroën, bandajat cu bancnote.
acum te priveşti în vitrina cu ceasuri de damǎ
care-ţi aruncǎ scântei pe faţǎ. preferi
un ceas electronic? eşti genul. bǎrbaţii prost îmbrǎcaţi
şi chiar doi zugravi în ţoalele lor vǎruite
cu bǎştile pe ochi, se holbeazǎ la tine.
e toamnǎ pe Moşilor. asta mǎ-ndeamnǎ ca sǎ-ţi compar
fundul cu luna plinǎ. pentru tine sunt un nimic.
dacǎ aş lua premiul Nobel te-ar impresiona banii.
sǎ apar la televizor nu se pune problema,
sau sǎ mǎ fi nǎscut în Liban.
ce fiarǎ eşti. ai trecut la vitrina de-alǎturi:
Philipsuri la 11ooo, la 13ooo… ai buze frumoase, rujate haios
şi ochi deştepţi sau ochi imbecili. ce conteazǎ?
tu îţi trǎieşti viaţa ta sprayatǎ, şamponatǎ, labirintul de ţoale
şi mâini pǎroase … trǎieşti estetic, ai dinţii scânteietori.
iar eu mǎ gheboşez la maşina de scris
culegând doar dezgust.
un singur sân al tǎu face cât toatǎ opera mea,
cum treci prin toamnǎ pe Moşilor
gândindu-te poate la Dunhill-ul din poşetǎ.
Antologie alcǎtuitǎ de
Todirel CǍLUGǍRIŢA
Ziarul de pe Net (ZdpN)
