Sfârșitul anului 2019 vine cu o propunere interesantă pentru toți tinerii din municipiul Fălticeni care sunt pasionați de scris și au un mesaj de transmis. Este vorba despre un concurs de povești, articole, confesiuni în limba română sau engleză. Inițiativa aparține echipei POV21 care își propune să încurajeze noua generație de scriitori din urbea de pe Șomuz. În acest moment, șapte elevi din Fălticeni colaborează cu asociația care a pus bazele revistei cu același nume (www.pov21.ro) din Bistrița și care are colaboratori în Cluj-Napoca, Constanța, Satu Mare, Oradea, Hunedoara, București și Suceava.
Textele tinerilor interesați să intre în competiție pot fi trimise pe adresa pov21falticeni@gmail.com până pe data de 15 ianuarie 2020, iar premierea va avea loc pe data de 22 ianuarie 2020, la ora 13.00, la Sala “Draga Olteanu Matei” din localitate.
„Momentan suntem 7 membri și urmează să ne mărim echipa la începutul noului an. Vom face asta printr-un concurs de scriere liberă, în care îi invităm pe tinerii deschiși la minte să își dovedească ei înșiși că pot să ni se alăture, fiind curajoși, talentați, și având un mesaj ce trebuie transmis lumii.
Aşa cum i se cuvine orașului, noi încercăm să încurajăm noua generație de scriitori să își publice propriile creații, îmbogățind totodată cultura, în bine-cunoscutul spirit fălticenean, care a impresionat atât pe meleagurile românilor, cât și peste hotare, dincolo de zonele vlahe antice”, au transmis membrii echipei POV21 Fălticeni.
Ei consideră că cel mai bun mod de a ai ajuta pe tineri să înțeleagă ce este POV21 și care este experiența lor cu această asociație este prin a le împărtăși căteva gânduri.
Alexandru Cojocariu, clasa a XII-a:
Nu-i aşa că este ciudat să încerci lucruri noi? Desigur, răspunsurile diferă de la o persoană, la alta. Nu vreau să vorbesc despre generalităţi, pentru că nu sunt la fel de interesante precum particularităţile, dar nici despre tragismul acestei interogaţii sau despre măreţia ei (referire la „Cugetări” – Blaise Pascal), în speţă frica de nou şi deschiderea către acesta. De obicei, eu concep scrieri lirice; nu pot spune că de când mă ştiu, dar primele mele poezii, catrene în special, datează de prin anul 2010, adică la fuziunea dintre clasele a doua şi a treia, AKA Vacanţa de vară, adică pe la 8-9 ani, de când am început să „decopertez” sensul existenţei mele, pas cu pas. Aşadar, nu-mi este chiar atât de comod să las în urmă paternul meu poezesc, scriind acest articol, dar orice are un început şi „nimic nu se naşte din nimic”(Parmedinde), astfel, având o bază în ale literaturii, pot să-mi fac curaj pentru a scrie şi altceva, ce nu îmi stă în fire. Motivul pentru care m-am alăturat echipei POV21 – după cum am menţionat anterior – este acela de a căpăta experienţă, pentru a fi în stare să public ale mele creaţii, reuşite sau nu – vă las pe voi să alegeţi. Cu toate că nu sunt de multă vreme aici, am reuşit să mă implic, cât pot de tare pentru statutul meu de muritor-novice. Încă din primele secunde, am fost întâmpinat cu cea mai mare căldură, de nişte oameni minunaţi, cu care îţi poţi împărtăşi dilemele existenţiale şi a avea un schimb fascinant de idei. De acum încolo, cred eu că mă pot dezvolta, pe plan literar, şi pot ajuta redacţia, cu puţinul meu, împreună cu ceilalţi oameni fantastici şi de calitate, pe care i-am întâlnit. Sfatul meu, pentru a încerca ceva nou, dar care vă poate fi începutul, e acesta: Tinere, cu mintea de furtună,/ Usucă-ţi lacrimile cerului!/ Mări adânci şi repezi te cunună, /Arzând, către poteca soarelui.
Robert Trașcu, clasa a XII-a :
Probabil multă lume se întreabă de ce ai adera într-o asemenea asociație ca Pov21, când tu deja ai suficiente pe cap. Cu ce ajută asta pe viitor? Ei bine, mult mai mult decât eu sau altcineva și-ar fi putut imagina. În această asociație mi-am pornit motoarele unei mașinării din interiorul meu care a zăcut în paragină mult prea mult timp. Am învârtit cheia și am pornit la drum fără a mă uita dacă mai am benzina. Știți de ce? Pentru că nu am uitat niciodată să fac plinul. Iar acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla daca continuam în clișeica monotonie a elevului de liceu ce se pregătește pentru susținerea unor examene și pentru digerat foi cu cerneală ce ne poartă gândul limitat de a copia tot ce ni se spune. Motorul gândirii proprii, dacă v-ați întrebat până acum ce fel de motor am pornit. Un aspect esențial pe care majoritatea rutinei vieții încearcă să ni-l inhibe, pentru ca e literalmente cea mai periculoasa armă a intelectualului. Ai simțit vreodată că ai avut un lucru de spus dar pur si simplu ți-era teamă să lași buzele să transmită informația? Ori, poate pur și simplu nu ți-ai găsit cuvintele potrivite? Evident ca da, și eu. E un pic frustrant, dar toți trecem prin asta. Însă, dacă ar fi să-i mulțumesc cuiva pentru faptul că am izbutit această perioadă cu mâinile la spate, toate laudele le voi transmite prin cea mai rapidă poștă acestui colectiv iubitor numit Pov21. Cu certitudine pot spune ca mi-a schimbat viața și mai întâi de toate, mi-a oferit șansa să mi-o modelez după bunul plac. Dacă ar fi sa rezum toată experiența mea în pov21 într-o frază, aceea ar fi: Posibilitatea de-a-ți creea propriile aripi de ceară rezistente la Soare.
Raluca Călin, clasa a XI-a :
Ca să evit majoritatea clişeelor, nu vă voi spune ce înseamnă POV-ul pentru mine. Am să vă spun POVestea mea în această asociaţie care mi-a deschis uşi şi drumuri. În luna iulie, vara trecută, aveam nevoie de o ocupaţie, de ceva care să mă facă să spun că „nu stau degeaba”. Nici nu știam în ce aventură intram! În scurt timp, am ajuns să fiu apreciată acolo pentru cine sunt și pentru cât mă implic. Paradoxal, am ajuns într-o comunitate de oameni care se susțin cu tărie unii pe alții, chiar dacă, „la ei acasă”, nu sunt la fel de susținuți și încurajați. Am ajuns să primesc aprecierea unor oameni care mă știau după nume, poză de profil și… muncă. Așa au apărut prietenii, așa a apărut și ambiția. Nu voi spune despre munca din POV21 nici că e ușoară, nici că e grea. Acesta este încă un lucru pe care îl iubesc la modul nostru de lucru: fiecare își alege ce vrea să facă și cât își ia de lucru. Așa am ajuns eu, în aproximativ 5-6 luni, să dobândesc cunoștințe în jurnalism și PR, pe care poate doar de pe la facultăți le mai puteam lua. Am ajuns să învăț să lucrez într-un mediu corporate, alături de aproximativ 200 de oameni din toată țara. Și echipa se mărește. Și cea mai mare surpriză a mea: nucleul Fălticeni. Odată ce ne-am adunat 5-6 fălticeneni în POV, nucleul s-a constituit. Iar asta e o responsabilitate pentru noi, primii fălticeneni din POV21. Am început prin concursul de scriere creativă „POVesteșre-ne, te auzim!”. Vrem să facem cât mai multe lucruri faine în zona noastră și vrem să adunăm mai mulți oameni într-o echipă frumoasă și unită. Așadar, dacă simți că vrei mai mult de la tine, sau dacă vrei pur și simplu să ieși din anonimat prin munca ta, POV21 îți poate deveni familie.
Maria Popa, clasa a XI-a :
Pov21 Probabil nu există destule cuvinte pentru a putea exprima cât de mult și-a pus amprenta asupra mea acest ONG. Nu eram sigură de la bun început că o să am acest sentiment de „acasă” vreodată și mai ales că o să-l găsesc aici. Pot spune că această „mare familie” m-a învățat valori importante pentru mine ca persoană, mi-a deschis noi uși ce nu credeam că există. M-a ajutat să îmi îmbunătățesc încrederea în mine. Înainte să intru în POV21 trăiam cu această frică de a încerca ceva nou; dorința o aveam, dar aveam de asemenea frica firească de a nu greși. Aici am aflat că nu există opinii eronate ci doar neșlefuite, că nu trebuie să fii cineva pentru a fi tu însuți. Oamenii din POV21? Pe departe cei mai dulci, primitori și mai binevoitori. Sunt oameni care te vor susține necondiționat, indiferent de situație. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar știu că oricât de pierdută aș fi POV21 e steaua care îmi ghidează corabia vieții.
Francesca Bența, clasa a XII-a :
N-am intrat cu nicio așteptare în Pov21, în primul rând pentru că nu știam despre ce este vorba. Pur și simplu am citit un articol foarte interesant pe Facebook, iar mai jos secțiunea „Despre noi” și am trimis un mesaj paginii. A fost șansa de a fi o persoană curioasă cea care m-a făcut ca în 6 luni să fi mers deja de 4 ori în orașul Bistrița și să cunosc niște oameni dispuși să mă ajute să văd eu însămi cine sunt și ce am de oferit lumii. Mă credeam o introvertită, dar am descoperit că iubesc munca în echipă și chiar că am spirit de lider. Am ajuns în contact cu persoane pe care le admiram de ani de zile. A primi aprecierea unui mentor este cea mai mare fericire pentru un discipol.
Fac un voluntariat intelectual și am învățat în 6 luni cât n-am învățat în 11 ani de școală. Am obținut niște satisfacții profesionale pe care mediul de învățare competitiv al școlii românești nu mi l-a oferit niciodată. Nu am un scop de a vorbi de rău școala, dar cine vrea să vadă la ce informații dă acces aseastă asociație poate doar să arunce o privire peste flyerul sau broșura de prezentare.
Colegii mei din echipa POV21 din Fălticeni au vorbit cu pasiune și modestie, dar e important de menționat că o parte din echipă suntem deja în boardul de conducere al asociației, fiid coordonatori de comisii (echipe de tineri ce susțin un domeniu de bună funcționare a revistei). Am primit o apreciere de care n-am avut parte în comunitatea locală. Iar acum că deja avem un nucleu format în Fălticeni, îi invităm pe toți cei care gândesc ca noi să participe la concursul nostru și să facă parte din echipa noastră. Unii ne vor susține, alții ne vor trece cu vederea sau chiar blama. Dar noi suntem o forță proaspătă, cu vise mari și vrem să readucem reputația culturală a orașului la apogeu. Fiind apolitici, ne vom dezvolta în comunitate prin scris și evenimente culturale.
POV21 este o oportunitate minunată, pe care m-ar mustra conștiința dacă nu aș aduce-o și în orașul meu. E păcat să ținem ce-i bun doar pentru noi.
Andra Fodor, clasa a XI-a :
POV21 este mai mult decât un ONG. Este o familie. Și am realizat asta încă de când mi-am început activitatea în aceasta asociație. Ce m-a adus aici? Instinctul. Simțeam că aici este locul meu și pe zi ce trece, devin din ce în ce mai mândra de alegerea pe care am făcut-o. Obișnuiam să fiu destul de timidă și mă feream de a spune ceea ce gândesc, până când acești oameni iubitori m-au primit cu brațele deschise în familia lor. Cu timpul am trecut peste anumite frici, mi-am depășit propriile limite și, cel mai important, mi-am demonstrat că sunt mai mult decât un om cu păreri neîmpărtășite. POV21 pentru mine reprezintă cea mai mare schimbare din viața mea. M-am dezvoltat atât pe plan social, cât și pe plan personal, devenind astfel cea mai bună versiune a mea. Planuri de viitor? Nenumărate. Vreau să evoluez, să mă autodepășesc și sunt convinsă că cel mai mare impact asupra acestei evolutii îl are activitatea mea în cadrul asociației.
Radu Bertea, clasa a IX-a :
Nu fac parte de foarte mult timp din acest mic univers numit POV21 (sunt aici de doar o lună), însă acest interval de timp a fost mai mult decât suficient sa îmi dau seama de faptul că nu ar trebui sa regret in niciun moment al existenței mele faptul că am ales sa vin aici. În POV21 am întâlnit oameni foarte faini cu idei și principii pe care le-am putut prelua de la ei. Deocamdată mă ocup doar de corectarea articolelor, însă sper ca in viitorul apropiat sa incep sa scriu, la rândul meu, articole. Nu as fi sperat niciodată că voi nimeri intr-o familie atât de faina, insa universul a făcut o pasiune din a avea grija de oameni.
BEATRICE OȘEAN
reporter@ziaruldepenet.ro
