Oare-ai plânge
–
Oare-ai plânge, poate-ai plânge
Dacă ai citi în mine,
Te-ar durea până la sănge,
Mestecând în dinți suspine ?
Nu știu dacă ai pricepe,
Ce sfârșeală îmi dă roată,
Întristări grăbind să-nțepe,
Înnorăndu-mi viața toată.
Sigur ai putea-nțelege
Că petrec exoduri mute,
Care urlă să mă lege
De a vieții slabă punte?
Mi-aș dori să-mi fii aproape
Cu o vorbă, cu un gest,
Să-mi ștergi lacrimi de sub pleoape,
Se ocupă El de rest.
Ai să mă întrebi, ďar cine-i
Cel ce nu mă va lăsa,
Cel ce are leacul vieții
Pentru alinarea mea?
Preaiubitul meu e Unic
În cer sus și pe pământ,
Când mi-e greu cu El comunic,
Oful mi-l transformă-n cânt.
E milos ca nimeni altul,
Minunat și Sfânt și Bun,
Îmi ascultă-n taină glasul
Lui pot totul să îi spun.
Poate-ai plânge lângă mine,
Poate că m-ai ajuta,
Nu știu, dar există Unul
Care nu mă va lăsa.
Unul care e Iubirea
Domnul nostru, e Hristos
Toarna apa Lui cea vie
Peste sufletul setos.
–
ELENA MARIN ALEXE
